Colectiv e tragedia uriașă într-un lung șir din care România n-a învățat nimic

Au trecut trei ani de când incendiul de la clubul Colectiv a trezit România. Din toate părțile, mai puțin dinspre clasa politică, sunt cerute și așteptate schimbări. Încă o dată, țara e în fața nepăsării.

În 2018, se împlinesc trei ani de la dezastrul de la Colectiv. Se pare că nu învățăm prea mare lucru din experiențele de acest fel și de multe ori repetăm greșelile trecutului. Ce asemănări sunt între o biserică de lemn plină ochi cu copii la slujba Prohodului din Vinerea Mare și un concert de muzică rock?

[related]

Focul deschis și tragedia care a urmat. Asemănarea poate fi făcută și în alte zone: accidente rutiere, cutremure, incidente de tot felul etc.

Tragediile de dinainte de Colectiv din care România n-a învățat

În 1930, se întâmplă un teribil incident. La biserica din Costești, Argeș, au ars 116 de oameni, cei mai mulți copii, intraţi să se roage la slujba din Vinerea Mare. Era 18 aprilie, iar preotul Dumitru Vişinescu şi mulţimea de enoriaşi se pregăteau pentru slujba de Denie.

Biserica din Costeşti, minusculă, avea pe-atunci peste 200 de ani. Lemnul era uscat și pe alocuri putred. La fel ca toate bisericile vremii de prin partea Munteniei, avea o ușă mică și lată de 60 de centimetri, cât să treacă un singur om, cu capul plecat. Tradiția era, pe de o parte, din respect, pe de alta ca atunci când năvăleau armete străine să nu se între călare în biserică.

Ferestrele erau și ele înguste şi ferecate cu gratii de metal pentru a descuraja hoții. Erau peste 200 de oameni și, fiind o biserică foarte mică, s-a decis ca în ea să stea doar copiii, preotul și dascălul. În total, 116 persoane. Părinţii şi bunicii au stat afară.

În momentul în care au realizat ce se petrece înăuntru, părinții au făcut o greșeală catastrofală: au început să se îmbulzească să își scoată copiii din foc și astfel au blocat ușa. Ei se împingeau să intre, copiii se chinuiau să iasă şi nu reuşeau, tocmai din cauza părinţilor lor care le blocau ieşirea. Așa au murit toți copii.

Rapid, focul s-a extins, iar biserica s-a surpat peste cei aflați în interior. Un singur copil s-a salvat, dar avea să moară două luni mai târziu din cauza arsurilor puternice suferite. Numărul total al victimelor a fost de 144.

În 1937, tot un incendiu a marcat România. A fost la premiera lui Constantin Tănase. Incendiul a izbucnit în București, pe 22 decembrie 1937, la Teatrul Cărăbuş.

Sala, în care se aflau peste 1.500 de oameni veniţi să-l vadă într-o premieră pe marele Constantin Tănase, a fost cuprinsă de flăcări imense. Incendiul a izbucnit sub scenă, însă din cauza decorurilor a cuprins şi tavanul. Flăcările au cuprins şi Teatrul Vesel, aflat în apropiere, iar pompierii s-au străduit timp de două zile să stingă focul.

Înainte de Colectiv a fost și maternitatea Gulești. Atunci, ca acum, s-a ridicat din umeri. În 2010, un incendiu tragic a fost la maternitatea Giuleşti. Șase bebeluşi şi-au pierdut viaţa, iar cinci au rămas cu urme adânci. Incendiul a fost cauzat de-o instalaţie electrică improvizată la aparatul de aer condiționat.

Să nu uităm nici anul 2014: un incident soldat cu victime, trei fete au ars de vii după ce un incendiu a cuprins un restaurant libanez, un club şi un cazinou din Constanţa. O singură colegă a fost salvată. Alte trei persoane au fost intoxicate cu fum.

România tragediilor rutiere

În anii Epocii de Aur, când se făcea naveta, dar se economisea orice, a avut loc cel mai teribil accident rutier din România. Era 1980. Un autobuz care circula pe ruta Suceava – Botoşani s-a răsturnat de pe un pod într-o mlaştină adâncă, la Hunţani, în judeţul Botoşani. Bilanțul tragediei este de-a dreptul șocant: 48 de morți și 35 de răniți. Șoferul autobuzului avea la bord 83 de oameni, deși mașina avea o capacitate de doar 40 de locuri.

Nu era, cum nu e nici acum ceva ieșit din comun pentru ultimii ani ai comunismului. Șoferul a pierdut controlul mașinii și s-a răsturnat în mlaștina adâncă de cinci metri. Accidentul s-ar fi produs după ce o anvelopă a explodat.

Problema este că și azi infrastructura din România este foarte proastă. În țara noastră se înregistrează un număr de accidente rutiere cu mult peste media europeană.

În comuna Mihăileşti, în 2004, la 32 de kilometri sud de Buzău, a avut loc o explozie la încărcătura unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu. Accidentul nu a fost neapărat o tragedie rutieră, cât mai ales o înlănțuire de decizii neinspirate.

În primă instanță camionul s-a răsturnat fără să fie vreo victimă, dar rezervorul s-a spart și motorina s-a amestecat cu azotatul de amoniu. Apa folosită de pompieri pentru a „preveni” a dus la declanșarea tragediei. Un crater cu adâncime de 6,5 metri şi un diametru de 21 metri s-a format în jurul locului exploziei. Bucăţi de metal au fost aruncate pe o rază de 200 de metri afectând acoperişurile mai multor case din zonă. În total, 18 persoane au murit, iar alte 13 au fost rănite.

Un alt incident a avut loc în 2009, când un microbuz cu 16 persoane la bord a fost lovit de un tren de persoane la trecerea peste calea ferată din apropierea gării localităţii Scânteia. În accident au decedat 14 persoane printre care şi un copil de opt ani, iar alte trei persoane au fost rănite grav.

În vremurile noastre, un autocar care se întorcea din Spania a făcut accident. Din păcate, o persoană a murit. În schimb, în 2013, un autocar cu turişti români a căzut într-o prăpastie de pe podul Grlo din Muntenegru. În urma accidentului și-au pierdut viaţa 18 persoane, iar ceilalţi 29 de pasageri au fost răniţi. Un copil muntenegrean care era pe pod a fost acroşat uşor de autocar şi a fost rănit. Potrivit martorilor, şoferul autocarului avea o viteză de circa 80-90 de km/h, în timp ce limita în zona respectivă era de 40km/h.

Teama de cutremure e reală în România, la fel ca nepăsarea pentru reducerea pagubelor

Recent, un cutremur ne-a atras atenția: 5,8 grade pe scara Richter. Ne-a făcut să ne gândim cu groază la un scenariu ca de ‘77. România nu e străină de cutremure care au lăsat o povară imensă.

Cutremurul din 1940 a fost cel mai mare din secolul XX. A avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter și s-a produs la ora 3:39 dimineaţa, pe 10 noiembrie, cu epicentrul în zona Vrancea. A fost primul mare cutremur din România contemporană, având o durată de 45 de secunde. Efectele lui au fost devastatoare în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia. In Bucuresti a picat blocul Carlton.

Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, dar, din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului.

Cutremurul din ’77 a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter şi o durată de circa 56 de secunde. Au fost peste 1.500 de victime majoritatea în capitală. La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.

A mai fost un cutremur în 1986, tot în Vrancea, care a produs victime chiar și în Republica Moldova (la acea vreme parte din URSS – n.r.) unde s-au prăbușit patru clădiri de locuințe.

Tragediile aviatice au și ele un loc aparte în istoria țării

Accidentele aviatice sunt reprezentate sub două forme: militare si civile. Dacă în cazul celor militare vorbim de una-două persoane, cel mai mare accident aviatic este cel din 1995. Atunci o aeronavă Tarom care circula pe ruta Bucureşti-Bruxelles s-a prăbuşit în apropierea localităţii Baloteşti, la numai două minute după decolare. În urma accidentului şi-au pierdut viaţa 60 de persoane, dintre care 11 membri ai echipajului şi 49 de pasageri.

Nu în ultimul rând, sunt dezastrele naturale pe care nimeni nu a încercat să le prevină. În acest caz, e dezastrul de la Certej, din 30 octombrie 1971, care a fost provocat de ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara. Valul de acid de steril a înghiţit într-un sfert de oră şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, şapte locuinţe individuale şi 24 de gospodării au fost distruse sau avariate.

Dezastrul a provocat 89 de morţi şi 76 de răniţi.

[related]

În dimineața zilei de 29 iulie 1991, după ce în ultimele 10 ore plouase continuu, apele Tazlăului au rupt barajul de acumulare de la Belci, din apropierea orașului Onești. Potopul, cu valuri de peste nouă metri, a ras totul în cale și a ajuns până în Slobozia. Bilanțul: 31 de morți, printre care mulți copii.

În fine, București. La Întreprinderea de Medicamente din Capitală, în 1979, a explodat un vagon cisternă cu amoniac lichefiat. Era încărcat cu cinci tone peste capacitate. Au murit 27 de persoane şi au fost peste 175 intoxicați grav. Zona a fost contaminată pe o suprafață de peste doi kilometri pătrați.

Toate acestea ne arată că România nu învață. Tragedia Colectiv e acum deasupra țării, ca un nor negru, și fiecare final de octombrie va fi mereu momentul bilanțului. Au trecut trei ani și încă nu putem să stăm un pic mai drepți și să spunem că ne-am schimbat un pic în bine.

Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.