Simulările 3D ale inimii te pot scăpa de o boală de inimă

Simulările 3D ale inimilor le-ar putea da o mână de ajutor bolnavilor de inimă. Acestea ar putea identifica țesuturile care ar trebui distruse preventiv de medici.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că procedurile de simulare 3D sunt utile în studiile clinice, după o analiză a 21 de pacienți cu tahicardie ventriculară și un studiu prospectiv pe cinci persoane.

„Ablația cardiacă sau distrugerea țesuturilor pentru a opri impulsurile electrice a fost oarecum o reușită, dar este împiedicată de o mulțime de presupuneri și variabile, cu care medicii se confruntă când trebuie să aleagă locația”, a declarat Natalia Trayanova, profesor de inginerie biomedicală la Universitatea Johns Hopkins.

În schimb, noua cercetare sugerează că poate elimina o mulțime din acele presupuneri și variabile, și, de asemenea, poate standardiza tratamentul astfel încât pacienții să scape pe termen lung de aritmie.

În momentul în care o inimă normală se contractă pentru a pompa sânge prin corp, un val de semnale electrice curg prin mușchi, stimulând fiecare celulă cardiacă să se contracte – una după altă – într-un ritm constant. După ce inima se contractă, se relaxează și se umple cu sânge.

Pacienții care suferă de tahicardie ventriculară au niște semnalele electrice în camerele inferioare ale inimii care nu funcționează cum trebuie. Aceste aritmii duc la 300.000 de decese anuale în Statele Unite.

Medicamentele pot gestiona boala, dar efectele secundare și limitările tratamentelor au dus la apariția ablației cardiace. Trayanova declară că tehnica are succes între 50 și 88% din timp, dar rezultatele sunt greu de prezis.

Cercetătorii au folosit simularea 3D pentru a ghida ablația cardiacă pentru cinci pacienți. Doi dintre aceștia au scăpat de tahicardie pentru 23 și 21 de luni. Pentru alți doi, sistemul de simulare a prezis că tahicardiile nu ar fi fost inductibile, lucru care a fost confirmat în timpul procedurii clinice, astfel încât ablația cardiacă nu a fost efectuată. Ultimul dintre pacienți a rămas fără tahicardie după două luni de investigații.

Oamenii de știință cred că tehnica va evita eventualele complicații și ar putea reduce nevoia de a repeta procedura.