Simularea de cutremur nu-ți spune că o să murim ca șobolanii
Zilele astea se desfășoară un mare exercițiu care simulează un cutremur și efectele sale, dar care nu va însemna nimic în momentul zero.
Poate că n-am fost eu prea atent, dar până să înceapă simularea de cutremur, n-auzisem că se va întâmpla asta. Nici nu pot să spun că am fost foarte surprins sau extrem de impresionat de ceea ce încă se desfășoară. Toată tevatura asta mi-a amintit mai degrabă că o să murim ca șobolanii când se va întâmpla, pe bune, un cutremur.
Ce-am făcut și ce-am învățat
Dacă am învățat ceva după Colectiv, ca un colectiv, e că nu suntem pregătiți să facem față unor situații extreme, care implică un număr de victime format din două cifre. Oamenii au murit pe capete, spitalele n-au fost pregătite să-i preia, au fost trimiși în străinătate, unii de pe-aici au murit cu zile în spitale, știi cum a stat treaba. O mizerie.
Lumea, în afară de cazurile punctuale ale celor afectați direct de un astfel de eveniment, uită repede evenimente traumatice din istoria unei societăți. Colectiv e la trei ani distanță și, dacă n-ai vedea stația de autobuz cu numele ăsta (pe care oricum poți să o ratezi foarte ușor), n-ai avea habar ce-a fost acolo la final de 2015.
7,5 – o nimica toată
Înțeleg, e vorba de un exercițiu și cifrele trebuie să fie rezonabile, dar sunt extrem de departe de adevăr. Scenariul presupune că un cutremur de 7,5 grade pe scara Richter lovește Bucureștiul, are cel puțin o replică și dă startul haosului organizării exemplare exemplară din partea autorităților.
Cifrele scenariului arată astfel: peste 3.000 de morți, peste 5.000 de răniți, în jur de 40.000 de oameni rămași fără case, 35.000 fără acces la curent și alți 45.000 fără acces la apă potabilă. 380 de clădiri dispărute, 1.400 mai atârnă de-un perete, iar 2.200 rămân în picioare, dar n-ai mai vrea să locuiești acolo.
Desigur, astfel de cifre parcă ar putea fi manageruite de Raed Arafat și de spitalele de campanie care vin de la vecini. Dar și astea ne-ar pune pe butuci sistemul medical care n-a putut să ia în primire vreo 200 de oameni care au pățit-o acum trei ani. 5.000 de răniți? Transformă o bună parte din ei în decese dacă au de așteptat după sistemul medical.
Omul-minune nu face minuni
Raed Arafat a apărut zilele astea la televizor și dimineața, și la prânz, și seara, dar și noaptea, în reluare. Vorbește, spune, zice, prezintă cum stă treaba cu simularea și e unul dintre oamenii pe care ai putea să-i crezi dacă-ți spun că totul va fi bine. Chiar și dac-ai fi prins sub dărâmături, fără șanse, Raed Arafat ți-ar putea alina suferința și chiar ai crede că poți să scapi de acolo.
Oricât de providențială este figura lui Raed Arafat, nici măcar el nu poate vorbi despre cum o să murim la cutremur, care pe unde o să fie prins, cu hainele bune pe el sau cu chiloții-n vine.
Nu vreau să-ți descriu eu cât de nasol o să fie la cutremur în București, au făcut-o deja alții. Aici găsești probabil cel mai bun și mai realist articol despre pericolul care ne paște clipă de clipă. N-are rost să îl reiterez, ci te invit să-l citești. L-am parcurs la ceva timp după ce a apărut și de-atunci, a rămas vag alături de mine, ca o pietricică pe care-o ai în șosetă, dar care te jenează doar o dată la vreo șapte pași.
Când cutremuru-apare, orașul dispare
12.000 de morți vor fi doar în clădirile cu risc seismic de gradul I, dacă ne luăm după estimări. În București, cifrele propuse în simularea de cutremur au nevoie de încă un zero la final și nu le-ar strica și alte ajustări. Da, vom fi zeci de mii de victime, poate chiar sute de mii prin prisma răniților. Sute de clădiri vor dispărea (la timp ca să facă loc unor proiecte imobiliare noi, după ce se șterge praful și sunt adunați morții dintre dărâmături) și nu o vor face doar cele încadrate în clasa I de risc seismic.
Toate exercițiile astea sunt un prilej bun să ne batem pe spate că am trecut cu brio, că suntem pregătiți pentru asta și pentru asta, că autoritățile au răspuns ca la carte, că toate cele. Știi deja toată tirada de laude care ar putea fi invocate, așa că n-o mai întind pe toată. La fel cum n-o să mai întind nici alte fantasme mai roz sau mai negre despre cum o să vină marele cutremur și o să scăpăm ca prin minune sau o să distrugă juma’ de București. Au făcut-o alții deja, precum în articolul pe care ți l-am sugerat mai sus.
Când va fi să fie, speră nu doar că nu vei muri, ci și că nu vei fi grav rănit. Altfel, tot o statistică vei ajunge.
Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.