Oamenii care aleg să devină invalizi îți arată ce e greșit cu lumea

Secolul 21 a adus cu el atâtea fobii la care nu ne-am fi gândit – frica de găuri, de manechine, de francezi, de cuvinte lungi și de scris în public fiind doar câteva din ele. Totuși, poate cea mai bizară este fobia care îi face pe oameni să se simtă deconectați de anumite părți ale corpului lor și să vrea cu orice preț să le taie.

Acești oameni suferă de tulburare de integritate corporală și fac parte din mișcarea transablism.

Problema a fost studiată începând cu secolul 20, iar de câțiva ani a început să se facă cunoscută publicului larg prin intermediul mass-mediei.

Această tulburare este pusă în aceeași oală cu tulburarea dismorfică a corpului și cu anorexia. Până acum, nu s-a găsit tratament pentru cei care suferă de ea. Totuși, aceia care reușesc să scape de partea corpului nedorită par foarte fericiți în urma intervenției.

Omul trist care abia dacă a reușit să își amputeze piciorul

În 2013, Matter Magazine a publicat un interviu cu un bărbat pe nume David, are a încercat iar și iar să își amputeze piciorul. Obișnuia să se sprijine pe piciorul pe care îl numea „piciorul bun” și să îl ignore pe cel de care se chinuia să scape.

„Ajunsesem în punctul în care veneam în casă și doar plângeam”, a spus bărbatul. „Mă uitam la alți oameni și vedeam că aveau deja viețile așa cum și le doreau. Și eu sunt prins aici, de-a dreptul nefericit”.

După mai mulți ani în care a fost susținut de membrii comunității de transabliști de pe internet și de încercări de amputare, David a reușit să scape de piciorul nedorit în urma unei operații.

Jason cel cu o mână

Un bărbat care își spune One Hand Jason (Jason cel cu o mână) s-a pregătit luni întregi pentru a scăpa de o mâna care, simțea el, nu avea sens. El a folosit un instrument foarte ascuțit pentru procedură și a căutat să își convingă prietenii și familia că a fost un accident. „Țelul meu a fost să termin treaba fără vreo speranță de reconstrucție sau re-atașare, și voiam să fie o metodă pe care să am curajul să o fac”, a explicat el pentru ModBlog.

Femeia care s-a orbit singură

Povestea lui Jewel Shuping a început încă de când era mică. Pe la trei ani, ea obișnuia să privească soarele, iar mama ei îi spunea să nu o mai facă, pentru că ar putea orbi. La șase ani, gândul de a orbi o făcea să se simtă comfortabil, potrivit Raw Story.

Ea a reușit să găsească un psiholog dispus să îi toarne soluție de desfundat țevile în ochi. Shuping își amintește că durerea era imensă, dar că gândul că va fi într-un final oarbă o liniștea. „Chiar simt că acesta este felul în care ar fi trebuit să mă nasc, că ar fi trebuit să fiu oarbă de la naștere”, a zis ea.

„Când nimeni din jurul tău nu simte la fel, începi să crezi că ești nebun. Dar eu nu cred că sunt nebună, pur și simplu am o boală”.

Bărbatul cu dureri în braț

Un bărbat din Devon, Anglia, pe nume Mark Goddard, simțea dureri atât de intense în brațul stâng încât era convins că singura soluție este tăierea mâinii. El a construit acasă o ghilotină cu care și-a amputat mâna. Chiar și așa, durerea din brațul său a rămas, iar asta l-a făcut să creadă că poate cel mai bine ar fi să își taie brațul cu totul.

Bărbatul care s-a certat cu doctorii să îi amputeze piciorul

În 2001, un bărbat pe nume George Boyer nu a mai rezistat impulsurilor tulburării de integritate corporală și s-a împușcat în picior, deasupra genunchiului. Când a ajuns la spital, doctorii au vrut să îi înlocuiască genunchiul. Boyer a refuzat însă, s-a certat cu aceștia și a reușit să îi convingă că cea mai bună soluție este amputarea piciorului.

Bătrânul care a mers până în Asia pentru a deveni invalid

La 60 de ani, un bărbat pe nume Alex a hotărât că nu mai poate rezista fără să aibă picioarele amputate. El a auzit de un chirurg din Asia dispus să taie membre pentru pacienți sănătoși. Așadar, cu 10.000 de dolari, Alex a reușit să devină oficial invalid. Singurul său regret? Că nu a făcut operația cu 30 de ani înainte, după cum el însuși a spus.

Femeia care vrea să fie paraplegică, dar nu e

Chloe Jennings-White a spus celor de la ABC News că și-a petrecut ultimii ani într-un scaun cu rotile, deși nu are nimic. „Când sunt în scaunul cu rotile nici măcar nu mă gândesc la scaunul cu rotile”, a spus el. „Este normal pentru mine, dar oricând mă plimb pe picioarele mele mereu sunt conștientă de asta, uneori îmi domină mintea, că nu așa ar trebui eu să fiu”.

Omul care a știut din copilărie că vrea să fie paralizat

Sean este un bărbat care a fost atras din copilărie de ideea de paralizie. „Când eram copil, în călătoriile lungi cu mașina, stăteeam pe scaunul din spate, uitându-mă la peisaj și imaginându-mi că picioarele mele sunt paralizate”, și-a amintit el.

„Pe atunci, nu înțelegeam paralizia. Credeam că se referă la faptul că picioarele nu se pot mișca, că rămân blocate într-o singură poziție, precum niște bețe de lemn care ies din corpul cuiva. Așa că stăteam în mașină, făcându-mi picioarele rigide (deși îndoite la genunchi) ore în șir”.

Acum petrece mult timp într-un scaun cu rotile. Când nu face asta, folosește o atelă făcută acasă pentru a merge.

Bobby care s-a chinuit să ajungă orb

Bobby este un om care s-a născut cu o vedere perfectă. Totuși, el mereu a simțit că trebuie să fie orb. „Este dificil de explicat, mereu am vrut să am probleme cu vederea”, a zis el. „Mereu”.

Pentru a deveni orb, a început să poarte ochelari deasupra lentilelor de contact, pentru a-și încețoșa vederea, o practică des întâlnită în comunitatea celor care suferă de tulburare de integritate corporală.