Ape Rider vrea să dai mașina pe mersul cu bicicleta. De ce ai face asta?

Am fost avertizați: economia viitorului va fi una „la comun”. Nu mai deții, ci închiriezi. Uber și Airbnb ne-au arătat cum. Ape Rider vrea să facă asta și pentru biciclete. Partea mai bună: e un proiect românesc.

Am descoperit Ape Rider într-o zi de mai, când metroul era prea departe să fie o opțiune, iar Uber și Taxify mă anunțau sec că traficul intens a triplat tariful normal. De atunci, am rămas fascinată de acest serviciu cu intenții atât de bune, dar prins într-un oraș atât de pus pe mișmașuri și învârteli.

Pentru a înțelege care e treaba cu Ape Rider, trebuie să știi că este un serviciu de închiriere de biciclete prin intermediul unei aplicații pe telefon, de la Pegas. Poți lăsa și lua biciclete cam de oriunde, pentru că stațiile de parcare sunt împrăștiate peste tot în București. Aplicația o găsești în Google Play și App Store, dacă vrei să vezi despre ce este vorba.

Scurtă epopee (sic!) despre cum am descoperit Ape Rider

Prima bicicletă închiriată s-a lăsat mai greu. Eram în față la Mega Mall și tocmai îmi luasem aplicația și completasem cu datele personale. Încercam să deblochez bicicleta prin scanarea codului QR, dar nu mergea. Am încercat să introduc manual codul numeric, dar în zadar.

M-am resemnat cu gândul că nu mă vrea și am mers puțin mai departe, unde, conform hărții, aștepta altă bicicletă. Surpriza a venit când în realitate nu am găsit nicio bicicletă în locul respectiv, deși harta îmi spunea în continuare că mă aflu chiar lângă ea. Nu m-am dat bătută, așa că am mers mai departe, spre următoarea bicicletă apropiată. De data asta, nu era doar o fantomă de pe hartă și nici nu m-a refuzat când am deblocat-o.

Fericirea mi-am exprimat-o simplu și poate semi-vulgar în fața prietenilor pe care îi ținusem la curent cu aproape-eșecul meu de a găsi o bicicletă funcțională, dar dau vina pe nervii de moment.

Pe drum, m-au oprit un bărbat și fiul său să mă întrebe cum pot lua și ei biciclete ca a mea. Le-am explicat, fără să știu că erau primii dintr-o serie îndelungată de oameni care aveau să mă oprească pe stradă să mă întrebe de bicicletă în următoarele săptămâni. De atunci, am primit un voucher de 100 de lei de la cei de la Ape Rider, oferit primilor utilizatori, și am tot luat bicicleta spre muncă și de la muncă spre casă vreme de o lună.

Încet-încet am realizat că cele 2.000 de biciclete de la Pegas sunt parcă tot mai rare. Trebuia să merg mult până să găsesc una care să nu fie ascunsă în casa unui om, care să nu fie avariată sau care să existe și în realitate, nu doar pe hartă. Am ajuns să mai pedalez prin oraș doar în timpul liber, pentru a mai face mișcare, iar în restul timpului am preferat să revin la metrou. Cu el nu petreceam câte un sfert de oră să îl găsesc.

Revenirea la metrou a fost cumva o dezamăgire, pentru că intrasem într-o rutină plăcută cu Ape Rider. Dar dezamăgirea s-a transformat rapid în furie. Furie pentru că românii nu pot păstra un lucru frumos și bun pentru mult timp fără să se gândească la cum ar putea să îl fure sau, și mai bine, să îl strice ca să nu-l mai folosească nimeni.

Am descoperit serviciul ca utilizator, dar spre deosebire de alții pot să întreb direct la sursă care-i treaba cu serviciul și care-s problemele lui. Am strâns răspunsuri ca să știi și tu. Andrei Boțescu, fondator Atelierele Pegas, m-a lămurit. Ape Rider e proiectul acestei companii.

Ce caută Ape Rider în țara care-și fură norocul

Andrei mi-a spus că Ape Rider a apărut de la ideea de a realiza „un brand fresh cu deschidere spre piața internațională”. El și echipa sa au dat întâmplător de un proiect interesant, Free the Apes. Ideea era să identifice cimpanzeii traficați în Kenya cu ajutorul unui software de recunoaștere facială. „Autorul avea nevoie de finanțare și postase un anunț de fundraising pe Indiegogo”, mi-a zis Andrei. „Ne-a plăcut ideea de «ape» (cimpanzeu – n.r.) și de a face ceva pentru a susține acest proiect”.

Ape Rider are la bază mai multe obiective, dar poate cel de bază este cel de a scoate oamenii din mașini și de a-i pune pe bicicletă. Proiectul este încă în faza de test, conform lui Andrei. „De abia din sezonul viitor, când vom mări exponențial flota și vom intra și în alte mari orașe din țară și de peste hotare, ne vom apropia de obiective”, mi-a explicat el. „Vrem să avem o cotă de piață mare în România și în alte orașe mari din Europa cu un seviciu mai bun decât cel pe care îl oferă concurență din Asia, sau Europa ori Statele Unite ale Americii”.

Oamenii sunt, în general, uimiți și încântați că cineva a avut curaj să încerce un experiment ca Ape Rider în România. „Practic, într-o țară plină de alarme și bodyguarzi, noi am ales să lăsăm biciclete aproape libere pe stradă”, a spus el.

Fără nicio surpriză: în România se fură

Nu a durat nici o lună de la lansarea aplicației, că unii au zis să fie mai deștepți ca mulțimea și să bage bicicletele la ei în casă și să le folosească doar ei. Cu alte cuvinte, să le fure. Dacă crezi că doar sufletele civile, obișnuite, se dedau la însușire de bun, te înșeli. Andrei a prezentat succint pe pagina lui de Facebook că până și un preot a îndrăgit o bicicletă. La o adică a dat-o la întors: că nu e, că nu știa, că poate un băiat. Rămâne ca la început: se fură.

Andrei a explicat că există, într-adevăr, o problemă cu furturile, abuzurile și utilizarea bicicletelor, precum și cu respectarea regulilor de parcare. El a pus acest lucru pe seama campaniei agresive de promovare și de oferirea creditului de 100 de lei oricărui utilizator. Parcarea în zone nerecomandate nu se resimte, așadar, în rândul utilizatorilor. Ei nu bagă de seamă că acest lucru le consumă bani, poate pentru că acei bani nu sunt ai lor.

Cei de la Ape Rider vor să implementeze un sistem de notare dependent de comportamentul utilizatorului, prin care clienții vor fi filtrați. Dacă asta nu merge, Andrei a zis că tarifele ar putea crește.

Între timp, problema furturilor și vandalismului rămâne extrem de puternică. Oamenii bagă bicicletele la ei în curte, la ei în casă, la ei în biserică (oare și în suflet?). O altă poveste frumoasă din istoria scurtă a proiectului o are Andrei: trei oameni cocoțați pe o singură bicicletă. E un lucru care sună a rețetă perfectă pentru dezastru, asta dacă nu ești idiot.

Din colecția de povești cu furturi pe care Andrei o are până acum, el mi-a mai povestit și de un caz recent al unui adolescent care a furat două biciclete. „[Mama lui] ne implora să îl iertăm”, a zis Andrei. „Nu am făcut-o”.

Astfel de momente ne arată că românii nu sunt încă pregătiți pentru un serviciu precum Ape Rider, după cum a subliniat Andrei. El a adăugat că încearcă să îi pregătească ei prin educație și apel la responsabilitate comunitară. „E trist că unii vor sta ani de zile la închisoare ca să învețe că nu e OK să fure. Mai sunt și cei care nu știu să aibă grijă de un bun partajat”.

În același context, el mi-a mai zis că actele de furt și vandalizare, de obicei, nu sunt făcute de clienții Ape Rider, ci de hoți și de oameni care nu înțeleg ce înseamnă proprietate privată. În cazul bicicletelor avariate, se încearcă identificarea autorului faptei. Apoi e plângerea penală. În cazurile rare în care autorul nu este identificat, bicicleta este reparată și repusă în circulație. De cele mai multe ori însă, vinovații sunt identificați, iar plângerea își urmează cursul.

Ape Rider are probleme, dar e pe drumul cel bun

Printre problemele semnalate de mine și de alți utilizatori se numără faptul că, uneori, bicicletele apar pe harta din aplicație, dar nu și în realitate. Nu am înțeles foarte bine de ce se întâmplă acest lucru până la discuția cu Andrei. „Bicicletele dau ultima locație unde au emis semnal. Multe sunt abuzate și distruse într-o locație din apropiere, dar există și biciclete care rămân temporar fără baterie și transmit ultima locație de unde aveau baterie”, mi-a explicat el.

„Dacă un utilizator e pe bicicletă și rămâne bicicleta fără baterie, el nu știe și o poate închide mult mai departe, acolo unde el decide să închidă cursa. Această problemă este în remediere. Aducem sisteme suplimentare de alimentare a bateriei”, a completa Andrei.

Altă problemă ar fi lipsa de acuratețe a sistemului GPS. „Poate că ne așteptam ca localizarea GPS să fie ceva mai precisă, cu eroare de maximum trei metri, așa cum scrie la manual. Am mai aflat că la noi, dar și în alte țări, pe alte dispozitive GPS, există erori și fluctuații nu de trei metri și nici de maximum 30 de metri, ci chiar 70 – 100 de metri”.

Cu toate acestea, cu probleme și cu pierderi, dar și cu mici reușite, e un act de pionierat. Sunt bucureșteni care au transformat Ape Rider în mijlocul lor de transport. Nu va rămâne singurul serviciu de acest fel, asta e cert.

Până vine altul, până când românii vor deprinde o oarecare educație civică, dar și până când vom renunța mai des la mașini, am mai aflat de la Andrei pe unde sunt distribuiți primii utilizatori. Cei mai mulți, deloc surprinzător, sunt în zona clădirilor de birouri de la marile corporații. Apoi, sunt în zona hotelurilor, dar și spre zonele limitrofe ale Bucureștiului. Nu-s departe nici centrele universitare, cum ar fi Politehnica, dar nici centrul.

„Putem spune că populația este eterogenă și distribuită uniform în timpul săptămânii, cu precădere după-amiază în zilele de luni până vineri, și la prânz în weekend”, a arătat Andrei.

Suntem acum în momentul în care Andrei și colegii lui au pus la bătaie bani și nervi. În funcție de cât de mult pot investi din ambele resurse vom putea aproxima cât va rezista Ape Rider.

Personal, îmi pare un serviciu poate un pic prea bun pentru binele său. Vrea să facă multe și poate că le-ar face, dacă unii oameni nu ar da pe afară de nesimțire. Între timp, cei de la Ape Rider au anunțat extinderea serviciului și către Iași. Și eu, și tu, inevitabil, ne vom gândi la comparații. Vom vedea.