Dacia Duster făcută în România lui Ceaușescu de care nu știai că a existat

Dacia Duster a anilor ’80 a făcut o impresie bună străinilor de la acea vreme. Dar, ceea ce frapează la ea nu este SUV-ul în sine, ci numele care se pare că a precedat preluarea Dacia de către Renault.

Dacia Duster GLX a fost, de fapt, Aro 10 4×4. Mașina off-road a fost produsă doar în România, între 1980 și 2006 și era un SUV de dimensiuni medii, „fratele” mai mic al lui Aro 24.

Așa cum se întâmpla cu majoritatea modelelor Aro de pe vremea comunismului, Aro 10 a fost comercializat pentru export și mai multe modele au fost vândute ca Dacia Duster pe câteva piețe internaționale și sub denumirea ACM Enduro x4 în Italia.

Numărul unei reviste britanice de automobile din anii ‘80 prezintă pe larg modelul Dacia Duster GLX care a fost testată de către cei de la Autocar și, spre deosebire de englezii de acum, cei de atunci aveau o impresie mult bună despre mașina românească.

Autorul acelui articol compara Aro/Dusterul nostru din anii ‘80 cu Ford Fiesta și Renault 5, față de care era net superioară având în vedere că Duster GLX era off-road, dar dimensiunile sale erau ideale și pentru traficul urban. Avea o lungime de 3,77 m, lățime de 1,6 m și o înălțime de 1,74 m.

Prețul foarte mic era una dintre principalele atracții ale mașinii românești, ca în prezent. O Dacia Duster GLX se vindea în Marea Britanie cu vreo 6.000 de lire sterline, echivalentul a puțin peste 6.600 de euro azi.

Românii din anii ’80, din păturile de jos ale societății n-ar fi putut să viseze niciodată la așa ceva, dar pentru englezi era un chilipir și încă unul mai calitativ decât părea la prima vedere. La ei, Dacia noastră era cu 4.000 de lire mai ieftină decât un Land Rover, una dintre brandurile lor „tradiționale”, specializată pe SUV-uri.

Consumul de carburant era destul de mare, de 9,1 litri/100 km.

Articolul ne mai spune că Dusterul comunist era produs exclusiv în România, cu piese și întregul design de origine românească și doar motorul și suspensiile erau franțuzești, „împrumutate” de la Renault 12 sub licență.

Motorul nu era impresionant. Avea o capacitate de 1.400 de centimetri cubi, care dezvolta o putere de doar 65 de cai-putere. Viteza maximă pe care o putea atinge era de doar 115 km/h, dar toate aceste performanțe modeste erau mai mult decât suficiente pentru un client care-și dorea o mașină de buget și care nu avea de gând să concureze cu ea la Dakar.

Accelerația era și ea inferioară. Atingea 95 km/h în abia 22,7 secunde, dar era lăudată manevrabilitatea mașinii pe terenuri accidentate, chiar și cu acel motor mediocru.

Poziția de condus era confortabilă, iar accesul la pedale și la schimbătorul de viteze era facil, la fel și modul lor de acționare, adică nu trebuie să fii sportiv de performanță ca să ai forță să apeși pedalele.

Desigur, acesta era modelul comercializat la acea vreme în Marea Britanie. În România, Aro 10, alias Dacia Duster a fost produsă atât cu motorizare pe benzină, cât și Diesel, iar capacitatea cilindrică a variat de la 1.289 cc, cu 54 cai-putere, la 1.870 cc, cu 92 cai-putere. La un moment dat, au fost și modele cu motor Daewoo și de Hyundai.

Un model derivat din Aro 10 a fost Aro Spartana, apărut din 1997. Ultimul model a fost produs din 1999, Aro 10 Super, cu șasiu de Aro 24.