Ce ar însemna ca Luna să aibă gheață pe suprafața ei

Datele colectate de instrumentul Moon Mineralogy Mapper al NASA, au identificat trei semne specifice care atestă definitiv prezența apei înghețate pe suprafața Lunii.

Savanții au observat aceste dovezi în cele mai întunecate și mai reci zone ale regiunilor polare. Depozitele de gheață sunt distribuite neuniform și ar putea fi antice.

La polul sud, cea mai mare parte a gheții este concentrată pe craterele lunare, în timp ce la polul nord este mult mai răspândită. Echipa oamenilor de știință a fost condusă de Shuai Li și a inclus cercetători de la Universitatea din Hawaii și Universitatea Brown. De asemenea, Richard Elphic de la NASA‘s Ames Research Center din Silicon Valley a participat la această cercetare.

Instrumentul Moon Mineralogy Mapper, aflat la bordul navetei Chandrayaan-1, a fost lansat în 2008 de Organizația de cercetare spațială din India și a fost echipat în mod special pentru a putea confirma prezența gheții de pe Lună. Acesta a colectat date care nu numai că au identificat proprietățile pe care te aștepți ca gheața să le aibă de obicei, ci a fost capabil să măsoare modul în care moleculele sale absorb lumina infraroșie, astfel încât să facă diferența dintre apa lichidă sau vaporii și gheața solidă.

Cea mai mare parte a gheții se află în umbra craterelor de lângă poli, unde cele mai ridicate temperaturi nu depășesc mai mult de -121 grade Celsius, deoarece lumina Soarelui nu ajunge niciodată în aceste regiuni.

Cercetările anterioare au găsit indirect posibile semne de gheață pe suprafața polului sud, dar acelea ar fi putut fi explicate de alte fenomene, cum ar fi solul lunar care este neobișnuit de reflectant.

Cu o cantitate suficientă de gheață pe suprafață, apa ar putea fi o resursă utilă pentru următoarele expediții, pentru a explora și chiar rămâne pe Lună. De asemenea, ar putea fi mai ușor de accesat decât apa detectată sub suprafața Lunii.