Dacia MD87, mașina legendară a României comuniste despre care nu știai că a existat

Dacia MD87 a apărut în anii ’80. Se voia un model sport modern, dar a sfârșit doar o legendă neajunsă pe străzi și care a fost comparată, de-a lungul timpului, cu modele străine ceva mai populare. 

[related]

Dacia Sport MD87 a fost un prototip dezvoltat în 1986 și gândit de inginerului Nicolae Cosmescu. Dacia, până la acest model, a fost o mașină clasică, inspirată după Renault 12, și singura la care avea acces clasa muncitoare din România comunistă. Chiar și fără să se fi materializat vreodată, Dacia MD87 a avut și o versiune de upgrade, cu faruri ca la Corvette și un look care să aducă mai mult a Vest decât a Est.

Dacă te întrebi cum a ajuns un român să viseze la astfel de mașini, ei bine, totul a pornit când a ieșit din țară. Prin anii ’60, viitorul inginer de la Centrul de Cercetare şi Proiectare al Dacia (CCSITA) a fost detaşat la IATSA pentru a coordona execuţia unor prototipuri și a descoperit lumea mai mare a automobilisticii. „Când am deschis ochii în sportul auto mondial, lumea bună a acestora era subjugată de câteva apariţii devenite cu rapiditate mitice: Ford Mustang, dar mai ales rafinatul Ford GT40“, a declarat acesta într-un interviu publicat în 2016. S-a îndrăgostit de mașina americanilor și a gândit un model similar, comunist, construit pe popularitatea Dacia.

Dacă Dacia MD87 ți se pare că seamănă cu Dacia Sport, atunci ai avea dreptate să crezi că a fost construit acest model pe cel precedent. În 1985 a început Cosmescu lucru la prototip și cel mai ușor a fost să modifice o Dacia Sport, căreia i-a modificat partea din spate. A pornit de la un desen pe care l-a prezentat superiorilor și a fost primit suficient de bine, cât să aibă și voie să-l materializeze.

Deși se cam îndepărta MD87 de „clasicismul“ pe care comunismul îl propovăduia, el a reușit în circa trei luni, cu ajutorul inginerilor, să construiască un prototip. A fost ajutat de doi tinichigii, un mecanic și un electrician. Cât despre nume, ideea e asta: 87 reprezintă anul în care mașina ar fi fost lansată, iar literele vin de la „Monica“ și „Dragoș“, numele soției, respectiv fiului său.

[readmore]

El mai avea un vis, pe lângă cel de-a construi o astfel de mașină. Comescu voia să o înscrie la raliuri și România să aibă, în sfârșit, un automobil în astfel de curse. „A funcţionat ireproşabil. Erai de-a dreptul amorezat de a o conduce. Trebuie să recunoaştem că aşa ceva nu mai făcuse nimeni, niciodată pe o mecanică şi structură de Dacia. A fost un exerciţiu de vis şi libertate de creaţie care mi-a prilejuit trăiri formidabile“, a mai declarat el în interviul citat.

Și dacă te întrebi de ce n-a ajuns proiectul acesta ceva mai sus, să fie chiar fabricat și lansat pe piață, a fost doar o chestiune de șefie. Șeful său direct era pasionat de raliuri, doar că era doar om de echipă, iar coordonatorul echipei era Cosmescu. Relația dintre cei doi s-a stricat, când cel cu care făcea echipă șeful său l-a scos din echipă, iar Cosmescu, fiind cordonator, n-a mai avut o viață liniștită și cu prototipuri futuriste duse până în faza de producție.

Spre finalul poveștii Daciei MD87, a urmat un facelift mai mult de nevoie. La începutul anilor ’90, Comescu a revenit la proiectul său și a mai încercat să-l readucă în atenție. A obținut finanțare pentru o intervenție estetică, iar motorul a fost îndepărtat din compartimentul față și per total a mai redus din greutate. Au fost schimbate câteva elemente, partea din față și spate au fost realizate din fibră de sticlă, și farurile au fost făcute escamotabile, ca mașina să fie cât de cât șic.

Totuși, șoferii cărora le-a dat-o spre testare erau obișnuiți pe circuit cu asfalt, nu pe drum de pământ (pentru care modelul părea avantajat), astfel că visul acesta de cinci ani s-a sfârșit fără alte experimente și modelul a rămas o cvasi-legendă.