La ce ajută și care sunt diferențele dintre NTFS, FAT32 și exFAT

Dacă folosiți un computer de câțiva ani, este imposibil să nu vă fi lovit de sisteme de fișiere precum NTFS, FAT32 sau exFAT, deși nu este foarte clară utilitatea lor.

De când s-a inventat primul mediu de stocare pentru computere, în urmă cu câteva zeci de ani, a existat și primul sistem de fișiere. Acesta din urmă permitea sistemului de operare și, implicit, utilizatorului să profite de spațiul disponibil pe respectivul hard disk, hard disk extern, floppy, stick de memorie și multe altele.

Procedura prin care un hard disk ,,dobândește” un sistem de fișiere poartă numele de formatare. Poate fi găsită cu ușurință în Windows în momentul în care ați intrat în Explorer sau Computer, ați făcut click dreapta pe una dintre partițiile voastre interne sau pe un mediu de stocare extern și ați ales Format. Partea bună este că Windows-ul, indiferent de versiune, vă pune la dispoziție mai multe opțiuni. Partea proastră este că diferențele între ele nu sunt foarte clare. Prea puțini știu când și de ce ar fi bine să optezi pentru NTFS, FAT32 sau exFAT.

Ideea de bază este că diferențele între ele sunt semnificative, dar ar fi bine să știți un pic mai mult de atât pentru a preveni eventuale probleme ulterioare. Este surprinzător de neplăcut să umpli un hard disk cu fotografii și filme, doar pentru a-ți da seama la un moment dat că, din cauza unui sistem de fișiere ales greșit, trebuie să ștergi tot de pe el pentru a-l formata altfel. La fel de frustrant este să ai un stick de memorie de 16GB în format FAT32 complet gol, să încerci să copiezi pe el o imagine de DVD de 4,5GB, doar pentru ca Windows-ul să-ți afișeze o notificare prin care să îți spună că nu ai spațiu suficient. 

FAT32 – cel mai bătrân e și cel mai bun, câteodată

Acum mai bine de 20, 30 de ani au existat și FAT sau FAT16, dar din lista de mai sus, FAT32 este cel mai vechi sistem de fișiere care se folosește într-o proporție semnificativă și în ziua de ăstăzi. Acesta a fost introdus pe vremea Windows 95.

Deși am putea spune că vechimea își spune cuvântul, aceeași vârstă se traduce printr-un nivel sporit de compatibilitate cu o varietate foarte mare de sisteme de operare și dispozitive. Preventiv, cele mai multe stick-uri USB de memorie pe care le cumpărați la această oră sunt formatate în FAT32 și același principiu se aplică și în cazul multor hard disk-uri externe. Ideea din spatele acestui grad foarte mare de răspândire, cum am spus și mai sus, ține de compatibilitate. Un stick de memorie FAT32 funcționează la fel de bine în tandem cu o consolă de jocuri, un PC cu Linux și cel mai nou MacBook.

Există două limitări importante când vine vorba de FAT32. Prima ține de dimensiunea maximă de 4GB per fișier. A doua, deși nu este la fel de radicală, se transpune în 8TB de spațiu maxim pentru o partiție formatată în FAT32. Dacă încercați să copiați un fișier mai mare de 4GB pe un stick sau hard disk extern cu acest sistem de fișiere, veți primi o eroare de spațiu liber insuficient. În acel context, singura soluție este să reformatați stick-ul în exFAT sau NTFS sau să-l convertiți într-unul dintre ele cu un program specializat. De asemenea, un sistem de operare modern, precum Windows 8 sau Windows 10 nu mai poate fi instalat pe o partiție foarmatată în FAT32. Diverse funcții avansate de securitate și permisiuni folosite de noile SO-uri lipsec din păcate din respectivul sistem de fișiere.

Singurul context în care ar fi bine să formatați un stick USB de memorie în FAT32, este dacă nu interacționați des cu fișiere mai mari de 4GB și, mai mult decât orice, vă interesează compatibilitatea.

exFAT – inspirat din FAT32, dar fără toate lipsurile acestuia

exFAT este unul dintre cele mai recente sisteme de fișiere. A fost lansat inițial în 2006, dar a fost adăugat și la sisteme de operare mai vechi, precum Windows Vista sau Windows XP prin intermediul unor actualizări.

În teorie, exFAT a fost inventat pentru medii de stocare externă, mai ales stick-uri de memorie. Acesta este de asemenea optimizat pentru compatibilitate, dar reușește să scoată din ecuație majoritatea minusurilor specifice FAT32. În continuare nu are aceleași opțiuni avansate de securitate și permisiuni din NTFS, dar măcar nu vă mai obligă să fiți stresați în legătură cu dimensiunea fișierelor.

Similar cu NTFS, exFAT suportă partiții de dimensiuni fabuloase, iar o limită tangibilă pentru fișiere individuale lipsește cu desăvârșire. În practică, puteți stocare fișiere mai mari de 4GB și asta e cel mai important. Indiferent de dimensiunea unui stick, ar fi bine să optați pentru el.

Vizavi de compatibilitate, pe lângă aproape orice versiune de Windows din ultimii 15 ani, sistemele cu Mac OS X nu au nici o problemă în a interacționa cu un hard disk extern în exFAT, atât în mod scriere, cât și citire, particularitate care nu este valabilă în cazul NTFS. Nici pe Linux nu veți întâmpina dificultăți în a folosii medii de stocare formatate în exFAT, deși există posibilitatea să trebuiască să instalați un driver sau o aplicație suplimentară. Singurele limitări evidente de compatibilitatea ține de consolele PS3 și Xbox 360, deși pe PlayStation 4 și Xbox One nu ar trebui să aveți nici un fel de problemă. Alte dispozitive dedicate, precum playere dedicate de conținut multimedia conectate la TV s-ar putea de asemenea să suporte doar FAT32, nu și exFAT. 

NTFS – extrem de versatil, dar cu compatibilitate scăzută

Un sistem de fișiere modern pentru PC-urile din zilele noastre, NTFS este valoarea implicită spre care se orientează Windows-urile recente într-o varietate foarte mare de scenarii. Dacă vrei să instalezi un Windows, fără să fii întrebat, partiția pe care ai selectat-o va fi formatată în NTFS.

Apărut pentru prima oară în Windows XP, NTFS nu s-a schimbat între timp, dar nici nu a căpătat o adopție cross-platform la scară largă. Marele său avantaj, la momentul apariției, consta în eliminarea, pentru prima oară, a limitărilor de dimensiune pentru un fișier și o partiție, înainte de exFAT. În plus, suportă permisiuni de fișiere avansate fără nici un fel de efort suplimentar din partea utilizatorului. Un jurnal al modificărilor aduse conținutului unui mediu de stocare NTFS, favorizează recuperarea fișierelor în cazul unei pene de curent sau a unor probleme de stabilitate cu Windows-ul. Suportă criptarea datelor voastre, copii în umbră la backup-uri (backup shadow copies), limite în utilizarea de spațiu pentru utilizatori, conexiuni logice complexe între fișiere și nu numai. Multe dintre ele sunt vitale pentru un sistem de operare, particularități care vă și obligă să-l adoptați pentru partiție de sistem și nu numai.

Din start, NTFS are o problemă majoră de compatibilitate cu altceva decât Windows. Începând cu Windows XP, este recomandabil să folosiți NTFS pentru mediile de stocare interne, deși hard disk-urile externe de mari dimensiuni se pretează și ele pentru acest FS. Pe Mac însă, nativ funcționează doar în mod citire, obligându-vă să vă instalați un driver terț precum Tuxera NTFS for Mac sau Paragon NTFS for Mac, pentru a putea și scrie pe aceleași partiții. La capitolul Linux, situația este împărțită, unele distribuții suportă să și scrieți pe partiții Linux, altele nu pot decât să vă citească datele. În tandem cu un Xbox 360, PS3 sau PS4 nu puteți folosi un stick sau un hard disk NTFS, dar merge pe Xbox One. Dacă aveți alte console, playere multimedia sau Smart TV-uri la care vă conectați hard disk-uri externe, evitați pe cât posibil să folosiți NTFS, dacă vreți să vă accesați datele fără probleme.

Ce folosim pe Mac?

Sistemele Apple folosesc propriul sistem de fișiere și, cu toate că a evoluat semnificativ în ultimii ani, Mac OS X Extended este doar unul. Acesta poate figura ca fiind Journaled sau Encrypted, pentru a vă informa în privința stării datelor voastre, dar nu afectează compatibilitatea sa cu alte Mac-uri. Din păcate, un astfel de sistem de fișiere nu este compatibil cu nimic altceva. În cazul în care folosiți mai multe MacBook-uri, iMac-uri sau MacBook Pro-uri, pentru a perinda date între în mod constat și rapid, Mac OS X Extended este recomandabil. Problemele apar când un posesor de PC vă roagă să-i pasați rapid un fișier. Pentru acele scenarii, ar fi bine să folosiți FAT32 sau exFAT.

Trâgând linie și sintetizând, FAT32 este perfect pentru asigurarea compatibilității, atâta timp cât știți sigur că există șanse infime de a vă lovi de fișiere mai mari de 4GB. exFAT vă scapă de limita de 4GB, dar nu veți putea niciodată să fiți siguri că este compatibil cu orice alteceva aveți în casă în afară de un PC. NTFS este cel mai bun, cel mai modern și cu cea mai mare varietate de opțiuni pentru asigurarea securității, din păcate nu se pretează oricând și oriunde, ci mai ales în cazul hard disk-urilor externe.