Povestea Hotelului Grivița din București, fostul cămin al studenților de la Politehnică: locul în care George Enescu se refugia și cânta la pian, iar Hariclea Darclee și-a găsit sfârșitul

Hotelul Grivița, cunoscut inițial sub numele de Hotel Bratu, reprezintă o emblemă a istoriei bucureștene, având o poveste ce îmbină arhitectura de început de secol XX cu destinele unor personalități marcante ale culturii românești. Situat la intersecția dintre Calea Griviței și Strada Gheorghe Polizu, vis-a-vis de Școala de Poduri și Șosele (viitoarea Politehnică), acest edificiu a fost martorul unor evenimente semnificative și a găzduit figuri ilustre ale vremii.

Cum a contribuit familia Bratu la dezvoltarea științifică a României

Proprietarul său, Alexandru Bratu, a fost un investitor vizionar care a văzut potențialul acestui loc strategic. De-a lungul timpului, hotelul a devenit un punct de referință pentru vizitatorii capitalei, iar după naționalizare a fost transformat în cămin studențesc pentru viitorii ingineri ai Politehnicii București.

Proprietarul hotelului, Al. Bratu, era tatăl inginerului Emilian Bratu (1904-1991), una dintre figurile emblematice ale științei românești.

Emilian Bratu a fost un pionier al ingineriei chimice, cu studii aprofundate la prestigioase instituții europene, inclusiv la Viena, Karlsruhe și Berlin-Charlotenburg.

A devenit profesor universitar la Politehnica București, unde a activat timp de mai multe decenii, fiind autorul unor manuale fundamentale pentru învățământul de specialitate.

Locuința familiei Bratu se afla în Calea Griviței nr. 46, colț cu Strada Semicercului, o clădire impunătoare care a găzduit de-a lungul timpului personalități importante, inclusiv academicianul Zoe Dumitrescu Bușulenga.

O altă proprietate a familiei, situată în Strada Buzești nr. 44, se află în prezent într-o stare avansată de degradare.

Hariclea Darclee a murit în camera sa din Hotelul Grivița

Unul dintre cele mai importante momente din istoria Hotelului Bratu a fost legat de prezența unor personalități remarcabile ale culturii românești. Una dintre acestea a fost soprana Hariclea Darclée, supranumită „privighetoarea Carpaților”.

Născută în 1860, Haricleea Darclée a fost o soprană de talie internațională, aplaudată la Scala din Milano de Giuseppe Verdi și pentru care compozitori celebri, precum Giacomo Puccini și Pietro Mascagni, au scris roluri speciale.

După o carieră fulminantă, marea soprană a sperat la o bătrânețe liniștită. Însă realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta.

Hariclea Darclée, odinioară una dintre cele mai strălucite soprane ale lumii, și-a trăit ultimii ani într-o sărăcie cruntă, uitată de public și de multe dintre personalitățile care o aplaudaseră la marile teatre ale Europei.

Odată cu sfârșitul carierei sale, Darclée nu a avut nicio sursă de venit stabilă. Averea pe care o acumulase a fost cheltuită pe călătorii, pe costume somptuoase de operă și pe un stil de viață rafinat. În plus, nu a avut susținerea financiară a vreunei familii bogate.

Bolnavă și îmbătrânită, s-a refugiat la Hotelul Bratu (viitorul Hotel Grivița), situat aproape de Gara de Nord, un loc unde obișnuiau să stea artiști sau oameni ai culturii care aveau nevoie de un refugiu temporar.

În ultimii săi ani, a trăit modest, într-o cameră simplă, fără luxul și eleganța cu care fusese obișnuită. Se spune că își petrecea zilele rememorând gloria trecutului, vorbind cu personalul hotelului despre vremurile în care Puccini și Mascagni compuneau opere special pentru vocea ei.

Slăbită și afectată de probleme de sănătate, era vizitată rareori de apropiați. În 1939, sănătatea sa s-a deteriorat rapid. Suferind de complicații cauzate de vârsta înaintată și de lipsa unui tratament medical adecvat, Darclée și-a găsit sfârșitul în aceeași cameră modestă a Hotelului Bratu.

Moartea sa a trecut aproape neobservată în presă. Singura instituție care s-a implicat în înmormântarea sa a fost Ambasada Italiei la București, care a suportat cheltuielile pentru a o înmormânta cu demnitate în Cimitirul Bellu.

Astfel, cea care fusese una dintre cele mai mari soprane ale lumii și-a încheiat destinul tragic într-un anonimat aproape total.

Vezi și: Diva iubită de milioane de români a murit în sărăcie lucie plină de datorii. Cine i-a mâncat averea celebrei Hariclea Darclée

De ce prefera George Enescu să închirieze trei camere la Hotel Grivița

Marele compozitor și violonist George Enescu nu a avut niciodată o casă în București. Deși era una dintre cele mai respectate personalități culturale ale vremii, Enescu avea un stil de viață nomad, călătorind frecvent între România, Franța și alte capitale europene.

Când se afla la București, prefera să stea la Hotel Bratu (ulterior Hotel Grivița), situat aproape de Gara de Nord. Alegerea acestui hotel nu era întâmplătoare

. În primul rând, apropierea de gară îi permitea să călătorească rapid spre Franța, țară în care locuia majoritatea timpului. În al doilea rând, Hotelul Bratu era frecventat de intelectuali și artiști, oferindu-i un mediu familiar și discret.

Un alt motiv important pentru care Enescu închiria trei camere pentru 30 de zile odată era nevoia sa de liniște și intimitate. Acesta avea un regim strict de studiu și compoziție, iar pentru a nu fi deranjat, închiria o cameră pentru dormit, una pentru lucru și una pentru a primi musafiri.

În camera în care compunea, își aducea propriul pian, iar hotelul îi asigura condițiile necesare pentru a putea lucra în liniște. Se spune că multe dintre schițele sale muzicale au fost scrise chiar în acest hotel.

De asemenea, obișnuia să primească în vizită prieteni apropiați și personalități din lumea muzicii, precum Dinu Lipatti sau Mihail Jora, care îl vizitau pentru a discuta despre proiectele sale muzicale.

Astfel, Hotelul Grivița nu a fost doar un simplu loc de cazare pentru George Enescu, ci un refugiu creativ, unde marele compozitor a găsit inspirație și confort într-o perioadă în care călătorea frecvent între România și Franța.

Vezi și: Simfonii de suferință – viața unui geniu în exil. Între scandaluri politice și dezastre personale, compozitorul și dirijorul George Enescu

Cum s-a transformat Hotelul Bratu în Hotelul Grivița

După instaurarea regimului comunist și naționalizarea proprietăților private, Hotelul Bratu a fost transformat în cămin studențesc pentru viitorii ingineri ai Politehnicii București. Aici, generații de studenți și-au petrecut anii de studiu, beneficiind de proximitatea față de facultățile tehnice.

Mai târziu, clădirea a fost readaptată și a redevenit hotel, primind numele de Hotel Grivița. În anii ’60 și ’70, parterul hotelului găzduia diverse spații comerciale: o agenție CEC, o agenție Loto-Pronosport, un birou de copiat acte, un atelier de lenjerie și un anticariat celebru, foarte frecventat de studenți.

Localul a fost cumpărat și renovat de afaceristul Dorin Cocoș

După 1990, Hotelul Grivița a fost cumpărat de frații Micula, patronii European Drinks, dar a fost lăsat în paragină, degradându-se vizibil. Clădirea ajunsese într-o stare jalnică, contrastând puternic cu dezvoltările imobiliare din zonă.

La începutul anilor 2000, omul de afaceri Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea, a construit în vecinătate hotelul EuroHotels. Deranjat de ruina vecină, a decis să cumpere Hotelul Grivița în 2012, renovându-l complet și redeschizându-l în 2014. Restaurarea a adus clădirea la standarde moderne, dar a păstrat elemente arhitecturale originale, onorându-i istoria bogată.

Un simbol al Bucureștiului de altădată

Hotelul Grivița rămâne un simbol al Bucureștiului de altădată, un loc care a găzduit personalități marcante și a fost martorul schimbărilor istorice ale capitalei.

De la zilele sale de glorie ca Hotel Bratu, la perioada comunistă și apoi la renașterea sa modernă, acest edificiu continuă să fie un punct de referință pentru cei pasionați de istoria orașului.

Renovarea din 2014 a readus hotelul în circuitul turistic, oferind vizitatorilor ocazia de a trăi o parte din farmecul Bucureștiului de altădată, într-o clădire cu o moștenire impresionantă.

Vezi și: De la fetița ”fără talent” numită de George Enescu la cea mai mare violonistă a secolului XX. Românca Lola Bobescu, ”diva cu vioara”