Misterele cetății pierdute: Castrul roman de la Drajna și secretele sale redescoperite

La doar 52 de kilometri de Ploiești, în inima zonei colinare a Grădiștei, se ascunde una dintre cele mai fascinante dovezi ale prezenței romane pe teritoriul actualei Românii: castrul roman de la Drajna de Sus. Povestea sa, descoperită întâmplător în 1883 în timpul unor lucrări agricole, a devenit una dintre cele mai importante file din istoria arheologică a Munteniei. Timpul a trecut, dar castrul de la Drajna încă își păstrează multe dintre secretele sale, așteptând să fie complet descoperite și înțelese.

În 1883, un profesor local pe nume Bazilescu a identificat primele urme ale castrului roman, în urma unor lucrări agricole. Ce părea la început doar o simplă anomalie a terenului s-a dovedit a fi ruinele unei așezări militare romane impresionante. Situl arheologic a confirmat că Drajna de Sus a fost un punct strategic militar important în perioada împăratului Traian, în timpul campaniilor împotriva dacilor.

Descoperirea este cu atât mai valoroasă cu cât au fost identificate ștampile militare pe cărămizi, ceramică și piese de armament, aparținând unor unități celebre precum Cohors I Flavia Commagenorum, Legiunea I Italica, V Macedonica și XI Claudia Pia Fidelis. Prezența acestor unități indică faptul că zona avea o importanță strategică în rețeaua defensivă romană din sudul Munteniei, în apropierea trecătorii Tabla Buții – un drum esențial de legătură cu Transilvania, conform Observatorul Prahovean.

Organizare militară riguroasă și inovație romană

Așa cum ne-au obișnuit construcțiile romane, castrul de la Drajna a fost proiectat cu o precizie remarcabilă. A fost prevăzut cu drumuri de acces, porți, ziduri solide, alei pavate și clădiri organizate în mod strategic. Chiar dacă era o structură militară, standardele de confort nu lipseau. Un exemplu clar în acest sens este casa comandantului, o construcție de tip domus, cu multiple încăperi și curte interioară, dotată cu un sistem sofisticat de încălzire prin pardoseală (hypocaust).

Sistemul era atât de avansat, încât apa era încălzită într-o cameră separată și apoi direcționată prin canale sub pardoseală, generând căldură în întreaga locuință. Mai mult, tubulaturi din lut erau încorporate în pereți pentru a încălzi și vertical spațiile interioare. O astfel de construcție atestă că în castru a existat un oficial de rang înalt, cel mai probabil un comandant de legiune.

De asemenea, materialul arheologic scos la lumină de săpături este extrem de variat: monede, ceramică fină, fragmente de armament, dar și cărămizi ștampilate, care confirmă meticulozitatea și rigoarea cu care romanii supravegheau procesul de construcție și logistică militară.

De la ruine uitate la atracție turistică: un nou început pentru Drajna

Timp de peste 140 de ani, castrul de la Drajna a fost studiat în etape. În lipsa unei strategii de conservare, mare parte din sit a fost acoperit de vegetație sau afectat de activități agricole. Totuși, în ultimii ani, interesul autorităților locale și al specialiștilor în arheologie a cunoscut o revigorare majoră.

În 2022, Primăria Drajna a reușit să acceseze fonduri europene în valoare de peste 11,1 milioane de lei pentru realizarea unui parc arheologic modern. Proiectul are termen de finalizare iunie 2026 și promite să transforme castrul într-un punct de atracție turistică și educațională de importanță națională.

Planurile includ amenajarea de alei pietonale, zone de relaxare, expoziții temporare în aer liber, dar și restaurarea construcțiilor actuale ridicate pentru protejarea ruinelor. Astfel, castrul roman de la Drajna ar putea deveni nu doar o lecție vie de istorie, ci și un exemplu de valorificare a patrimoniului cultural într-un mod sustenabil și atractiv pentru publicul larg.

În concluzie, castrul roman de la Drajna de Sus nu este doar o relicvă a trecutului militar roman, ci o piesă esențială din mozaicul istoric al Munteniei. De la soldații care au pășit prin porțile sale acum aproape 2.000 de ani, până la cercetătorii și autoritățile de azi care se luptă să-i redea strălucirea, castrul a rămas o mărturie vie a civilizației și ingineriei romane.

Cu fiecare cărămidă ștampilată și fiecare fragment de ceramică descoperit, istoria prinde contur, iar Drajna se transformă dintr-un sat aparent obișnuit într-un punct-cheie pe harta patrimoniului istoric românesc. Intrarea castrului în circuitul turistic nu este doar o oportunitate locală, ci un pas important spre reconectarea generațiilor actuale cu un trecut remarcabil.