Spaima bucureștilor: Moara lui Assan, de la „sătănie”, la industrializare și, într-un final, la uitare

Moara lui Assan reprezintă un adevărat simbol a începuturilor industrializării Bucureștiului, fiind prima moară cu abur din România.

Construcția monumentală marchează un punct de cotitură în dezvoltarea orașului, contribuind la transformarea sa într-un centru industrial dinamic, în Capitală, dar și la dezvoltare, așa cum este firesc de concluzionat.

Moara lui Assan, de la începuturile sale

În mijlocul secolului al XIX-lea, George Assan și Ioan Martinovici, doi afaceriști de marcă din București, au hotărât să pună bazele acestei inovații.

Cunoscuți pentru  că dețineau băcănia din strada Lipscani, ce oferea bunătăți de lux și aproape exotice pentru acele timpuri, cei doi au realizat că este momentul să extindă afacerea și să aducă un suflu nou în mediul industrial local.

George Assan deținea un teren pe drumul către Târgul Moșilor, actuala Piața Obor, pe care deja construise două afaceri mici: o moară cu cai și o fabrică manuală de ulei.

Cu toate acestea, el a observat că populația orașului București creștea rapid, iar necesitatea de făină era tot mai stringentă. Morile tradiționale, acționate de cai sau de apele Dâmboviței, nu mai erau suficiente pentru a satisface cererea în creștere.

Astfel, în anul 1853, cei doi antreprenori au luat decizia de a investi într-o tehnologie modernă și revoluționară pentru vremea lor, și anume o moară acționată de abur.

Această inovație nu numai că a sporit eficiența procesului de măcinare a grâului, dar și-a câștigat rapid renumele ca fiind cea mai modernă și productivă moară din zonă. Construcția impresionantă a moarei, cu un imens coș de fum ce se înălța amenințător către cer, a devenit o emblemă a industrializării în București.

Cu toate acestea, coșul de fum a fost ulterior scurtat de autorități, sub pretextul că nu trebuie să atingă „cerul”, iar inițial brutarii se temeau de el, considerându-l a fi ceva malefic.

De la industrializare, la uitare

Deși acum Moara lui Assan este, în zilele noaste, în ruină, amintirea sa continuă să trăiască chiar dacă numai în documentele Ministerului Culturii, care o recunoaște ca fiind un monument de importanță națională.

Totuși, se pare că, în anul 2024, nimeni nu pare interesat să restaureze acest monument, de vreme ce, cu atenția necesară și fonduri suficiente, s-ar putea lejer transforma într-un muzeu sau, de ce nu, ar putea primi o destinație culturală într-un București din ce în ce mai sufocat de relicve de care nu se mai interesează aproape nimeni.