Localitatea cu un singur locuitor. Viața lui nea Ionică, din satul „fantomă” care are, totuși, primar, viceprimar și consilieri
Satele izolate din România care, aparent nu sunt deloc puține, ascund povești uimitoare despre supraviețuire și umanitate, iar una dintre acestea vine direct de la nea Ionică Chiriță, un bătrân singuratic în vârstă de peste 75 de ani.
Vezi și: Satul din România care rămâne fără locuitori. Mai sunt doar 15 oameni și cel mai tânăr are 53 de ani
Nea Ionică, singurul locuitor din satul său
Trăindu-și zilele într-un cătun uitat de vreme și lume, Valea Șchiopului, nea Ionică este ultimul locuitor al micuței așezări, având doar câteva animale care-i țin de urât.
Născut și crescut în Valea Șchiopului, un sat care odinioară avea mai bine de 60 de case locuite, Ionică avea să rămână singurul temerar în această așezare de la marginea „nicăieriului”.
În 1981, terenul a alunecat periculos de mult, iar majoritatea localnicilor au părăsit satul, de teama „replicilor”.
Totuși, nea Ionică alegea să rămână, construindu-și un cămin din materialele rămase în urmă. Astăzi, satul este doar o umbră a ceea ce a fost odinioară, iar Ionică singurul locuitor rămas.
Cu doar câteva animale, printre care o vacă, zece găini și doi câini, Ionică își trăiește zilele așa cum poate, necuvântătoarele fiind singurele ființe cărora bărbatul le mai poate adresa câteva cuvinte.
În timp ce păște animalele pe movilele din jurul casei, bătrânul vorbește cu ele pentru a uita de singurătatea apăsătoare.
Culmea, satul are primar, viceprimar, dar și consilieri.
Nea Ionică, singurul locuitor de la el din sat
Provocările vieții izolate
Recent, însă, bătrânul a devenit mai precaut, închizând ușa după el din cauza unor hoți care i-au furat bani și i-au intrat în casă.
Chiar și cu toate provocările vieții izolate, Ionică nu vrea să plece din locul în care s-a născut.
Desi suferă de probleme de sănătate și vederea l-a mai lăsat, bătrânul își găsește bucuria în ascultarea radioului și a muzicii populare.
Cu toate acestea, se confruntă cu dificultăți în obținerea hranei, mâncând doar conserve și alimente cumpărate.
„Cu mâncarea mă descurc foarte greu. Mă hrănesc numai cu conserve, numai cu mâncăruri din astea cumpărate, pentru că eu nu mă pricep să fac altfel de mâncare decât ouă fierte şi conserve. Acum, că a fătat vaca asta, am mai făcut oleacă de caş. Dar mânânci o dată, de două ori, după aia nu-mi mai place”, a declarat bprbatul, citat de adevarul.ro.
Video: Răzvan Anghelescu
Satele părăsite din România, mai multe decât ai crede
România este casa unor sate uitate de timp, unele părăsite complet, altele cu un singur locuitor rămas să păstreze amintirea unei comunități odată prospere. Aceste locuri, fie că sunt părăsite sau stau pe pragul uitării, sunt mărturii ale unor vremuri de altădată și reflectă schimbările sociale și economice prin care a trecut țara.
Un exemplu emoționant este cătunul Crângeni din județul Galați, care, după ce a fost vibrant și plin de viață, acum găzduiește o singură locuitoare, o bătrână de 81 de ani. Povestea sa este una a singurătății, dar și a rezistenței, într-un loc unde ulițele sunt acum animate doar de câinii ce veghează casa rămasă.
La fel, Gialacuta, un sat de munte din Hunedoara, a rămas cu un singur locuitor după ce biserica de lemn, un monument istoric din secolul al XVII-lea, a luat foc în 2012, marcând simbolic sfârșitul unei comunități.
Vadu Dobrii, situat în Ținutul Pădurenilor, Hunedoara, este un alt exemplu de sat aproape uitat, unde doar câteva familii mai rezistă în ciuda izolării cauzate de drumurile impracticabile.
Conform unui raport din „Lumea Satului”, există peste 128 de sate complet părăsite în România, iar în alte 28 de sate numărul locuitorilor nu depășește 10 persoane. Fenomenul depopulării satelor este considerat de mulți ca fiind ireversibil, iar cauzele sunt diverse, de la închiderea minelor la viața aspră care îi împinge pe tineri să caute o viață mai bună în orașe sau chiar în afara țării.
Aceste sate, fie că sunt complet abandonate, fie că se agață de ultimii lor locuitori, reprezintă o parte importantă a patrimoniului cultural și istoric al României, oferind o perspectivă unică asupra vieții rurale și a schimbărilor sociale care au modelat țara de-a lungul timpului