Misterul zodiilor si simbolurilor păgâne din bisericile românesti. De la albastrul de Voroneț, la fresce cu scene „drăcești”

Mănăstirile moldovenești reprezintă o comoară culturală și spirituală, iar frescele lor ascund numeroase taine și mistere care încă n-au fost descifrate de către cercetători și specialiști.

Acestea reprezintă adevărate opere de artă în care se regăsesc culori și simboluri ce au rezistat peste secole, neclintite în fața ploilor și înghețului, ca mărturie a măiestriei meșterilor de icoane din trecut.

Albastrul de Voroneț, unic în lume

Una dintre cele mai cunoscute mănăstiri este Mănăstirea Voroneț, faimoasă pentru „Albastrul de Voroneț”, o nuanță de albastru intens care a captivat privirile celor ce au vizitat acest loc sfânt.

Culoarea vibrantă, cunoscută și sub numele de azurit, este considerată un adevărat enigmă pentru restauratori și cercetători. Azuritul, o piatră albastră extrasă din minele din China, Franța sau Africa, stă la baza acestei culori deosebite.

Meșterii de icoane din acea vreme măcinau fin azuritul și îl amestecau cu o substanță organică necunoscută, ceea ce a permis culorii să reziste timpului și să păstreze prospețimea de-a lungul secolelor.

Totuși, formula exactă a acestui amestec rămâne o enigmă și în prezent, deși analizele de laborator au confirmat prezența azuritului și a unei substanțe organice în tencuiala mănăstirii.

Frescele abundă de simboluri aparent profane

Simbolurile prezente în frescele mănăstirilor moldovenești sunt, de asemenea, fascinante și pline de mister.

În mod neobișnuit pentru vremea respectivă și pentru canoanele bisericești, unele mănăstiri, printre care și Voronețul, prezintă scene și simboluri profane, precum reprezentarea zodiilor sau a unor figuri ale gândirii clasice, ca Sofocle, Aristotel, Platon și Pitagora.

Aceste simboluri par să fie o excepție de la tipicul religios al vremii, iar prezența lor sugerează că teologii care au supravegheat picturile erau binecunoscuți de ezoterism și de alte învățături non-religioase.

Tehnica de pictură ortodoxă lipsește la Mănăstirea Arbore

Mănăstirea Arbore, are parte de pictură în care predomină aspecte laice și transparente, reprezintă o altă enigmă pentru cercetători.

Frescele exterioare par a fi mai degrabă acuarele decât picturi religioase, iar personajele biblice sunt redate într-un mod mai pământesc decât erau obișnuite în iconografia ortodoxă.

De asemenea, și aici, culorile folosite de artiști în vremea respectivă ridică semne de întrebare, mai ales verdele, care rămâne o nuanță deosebită și de netrăit pentru restauratori și experți în prezent.

Mănăstirile Sucevița și Putna completează tabloul de mistere cu propriile lor enigme. Culorile și simbolurile de aici continuă să fascineze și să întrețină curiozitatea vizitatorilor și a cercetătorilor, oferind prilej pentru speculații și interpretări diverse.

De la albastrul ochios de la Sucevița la enigma zidurilor albe ale Putnei, fiecare mănăstire adaugă o notă distinctă și misterioasă pe harta spiritualității și a culturii românești.

În concluzie, mănăstirile moldovenești sunt nu doar locuri de rugăciune și pelerinaj, ci și adevărate cărți deschise de istorie și artă, în care fiecare frescă, fiecare culoare și fiecare simbol ascund povești și mistere încă nedescifrate.

Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Galați

„Sfântul Vasile cel Mare” din Galați este, de asemenea, o biserică unică.

Această icoană este plasată în pronaos, la intrarea în biserică. În mod obișnuit, în această zonă sunt pictate scene din Vechiul Testament, reprezentând astfel primii pași ai lumii.

Acest periplu culminează în naos, unde este prezentată propovăduirea Evangheliei și descoperirea lui Dumnezeu ca Treime de Persoane întregii lumi, și în Sfântul Altar, unde sunt redate Patimile și Învierea Domnului Hristos.