Misterul măștilor din lut descoperite în Dacia: Semnificație și tehnici de confecționare

În universul antic, măștile reprezentau nu doar accesorii, ci și instrumente esențiale în diversele ceremonii și petreceri. În lumea dacică, acestea își aveau locul lor special, fiind parte integrantă a tradițiilor și ritualurilor.

Prin descoperirea a trei măști de lut în Dacia, se deschide o fereastră către trecutul încărcat de semnificații și practici culturale.

Măștile de lut din Dacia

Civilizația și cultura dacilor a avut în spațiul carpato-dunărean o dezvoltare de câteva sute de ani și a atins nivelul cel mai înalt în perioada sec. I î.H. – sec. I d.H.

În contextul lumii romane, măștile serveau la patru scopuri principale: militare, teatrale, funerare și rituale. Indiferent de utilizare, toate erau cunoscute sub denumirea generică de „personae”, subliniind capacitatea lor de a transforma identitatea purtătorului în momentul în care erau purtate, o trăsătură esențială în ritualurile și ceremoniile antice.

Istoricul Silviu Ene subliniază importanța măștilor rituale în cadrul procesiunilor dedicate venerării lui Bacchus, cunoscute sub numele de Bacanale. Aceste măști erau confecționate în cea mai mare parte din lut și erau modelate fie manual, fie folosind roata olarului. Elementele adăugate, precum urechile și orificiile, erau esențiale pentru a conferi măștii o formă completă și funcțională. Mai mult, căptușeala interioară din stofă asigura protecția feței purtătorului.

Cele trei măști din lut descoperite în Dacia aparțin categoriei celor utilizate în teatru, fiind probabil folosite în cadrul procesiunilor sau ceremoniilor locale. În ceea ce privește tehnica de fabricare, două dintre măști au fost modelate manual din corpul unui vas, cu adăugarea ulterioară a urechilor și orificiilor. A treia mască a fost turnată într-un tipar monovalv.

Toate cele trei exemplare reprezintă figuri masculine, fiecare având trăsături distincte. Cele două măști modelate manual prezintă personaje cu ochi mari și migdalați, nasuri mari și drepte și guri mici. În schimb, a treia mască este o figură masculină cu o barbă aplatizată, buze subțiri și urechi mari.

Ce spun experții

Măștile erau nu doar obiecte de ceremonial, ci și instrumente de antrenament. Acestea ofereau un element de realism și interactivitate în timpul petrecerilor, permintând participanților să se implice activ în reprezentațiile ritualice.

Analiza istoricului Silviu Ene sugerează că măștile descoperite în Dacia au fost produse local, dat fiind nivelul lor simplu de lucrătură și modalitatea ușoară de prelucrare. Prezența acestor măști indică fără echivoc organizarea festivităților de tip Bacanale în onoarea lui Liber Pater, pe teritoriul provinciei.

În concluzie, măștile din lut descoperite în Dacia nu sunt doar artefacte arheologice, ci și martori ai unei epoci îndepărtate și a unor practici culturale fascinante. Ele ilustrează complexitatea și diversitatea vieții antice, dezvăluind o lume în care tradițiile și ritualurile aveau un rol central în comunitate.