Luna a fost „furată” de Pământ: noi cercetări sugerează că satelitul nostru natural s-a format în altă parte a Sistemului Solar

De la nașterea sa acum miliarde de ani, Luna a jucat un rol crucial în evoluția Pământului și a vieții de pe acesta. Însă, deși Luna este cel mai apropiat vecin cosmic al Pământului, originile sale rămân încă un subiect de dezbatere. Până acum, teoria dominantă sugera că Luna s-a format în urma unui impact masiv între Pământ și un alt corp planetar, însă noi cercetări vin cu o ipoteză intrigantă: Luna ar putea să nu fie un copil al Pământului, ci un satelit capturat, „furat” dintr-o altă regiune a Sistemului Solar.

Teoria capturării gravitaționale

Cercetători de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Darren Williams și Michael Zugger, au propus o nouă ipoteză care contestă ideea clasică a formării Lunii din același material ca și Pământul. În loc de acest scenariu, ei sugerează că Luna ar putea fi un „vizitator” dintr-o altă zonă a Sistemului Solar, capturat de gravitația Pământului într-un moment oportun. Această teorie oferă o nouă perspectivă asupra modului în care Pământul și Luna au ajuns să fie atât de strâns legate, scrie Sciencealert.

Conform calculelor lor matematice și modelelor gravitaționale, capturarea unui corp de dimensiunea Lunii de către Pământ este posibilă. Acest proces, cunoscut sub numele de capturare binară, se poate întâmpla atunci când două corpuri cosmice trec unul pe lângă celălalt la unghiul și viteza corectă, permițând formarea unei orbite stabile. Un astfel de scenariu a fost observat și în alte locuri din Sistemul Solar, cum ar fi luna Triton, care orbitează planeta Neptun într-o direcție opusă restului lunilor neptuniene, sugerând că și ea a fost capturată din regiunea centurii Kuiper.

Luna: copilul sau fratele Pământului?

De-a lungul anilor, cercetările au susținut că Luna și Pământul sunt alcătuite din aceleași materiale fundamentale, având o compoziție minerală extrem de similară. Această asemănare a fost explicată prin ipoteza impactului gigantic: în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, un corp de mărimea lui Marte ar fi lovit Pământul, iar resturile rezultate din această coliziune ar fi format Luna.

Însă noua teorie propusă de Williams și Zugger ridică întrebări asupra acestui model. Conform cercetătorilor, chiar dacă capturarea gravitațională ar explica unele caracteristici orbitale neobișnuite ale Lunii, precum înclinarea sa față de ecuatorul Pământului, asemănarea mineralelor sugerează o relație mai apropiată între cele două corpuri. Totuși, ipoteza capturării gravitaționale deschide o ușă către noi cercetări, oferind posibilitatea ca Luna să fi fost formată într-o altă regiune a Sistemului Solar, dar ulterior să fi fost prinsă în câmpul gravitațional al Pământului.

Implicații pentru înțelegerea Sistemului Solar

Ipoteza capturării gravitaționale nu este doar o curiozitate teoretică, ci ar putea avea implicații semnificative asupra înțelegerii noastre despre evoluția Sistemului Solar și despre modul în care alte planete și sisteme de sateliți s-au format în jurul altor stele. Dacă Luna a fost capturată de gravitația Pământului, acest lucru ar putea oferi indicii despre existența altor corpuri celeste capturate în sisteme stelare îndepărtate. Aceasta deschide o nouă direcție de cercetare în căutarea planetelor locuibile și a sistemelor planetare similare cu al nostru.

Luna a jucat un rol crucial în stabilitatea axială a Pământului, contribuind la echilibrul climatic și la apariția vieții. Dacă acest corp ceresc a venit dintr-o altă regiune a Sistemului Solar, atunci este posibil ca și alte planete din galaxie să beneficieze de stabilitatea oferită de un satelit capturat, deschizând calea pentru posibilitatea existenței altor lumi locuibile.

O nouă perspectivă asupra Lunii

În ciuda dovezilor că Luna și Pământul au o compoziție chimică similară, ipoteza capturării gravitaționale rămâne o posibilitate fascinantă, care poate redefini înțelegerea noastră despre originile satelitului nostru natural. Darren Williams subliniază importanța acestei noi teorii, declarând: „Nimeni nu știe cu siguranță cum s-a format Luna. Timp de patru decenii, am avut o singură ipoteză despre cum a ajuns acolo. Acum avem două. Acest lucru deschide o mulțime de noi întrebări și oportunități de cercetare.”

Deși este nevoie de mai multe studii pentru a valida această ipoteză, ea ar putea schimba modul în care privim nu doar Luna, ci și alte sisteme planetare din univers. Astfel, Luna, chiar dacă rămâne cel mai apropiat vecin cosmic al Pământului, s-ar putea dovedi a fi un oaspete cosmic neașteptat, „furat” de gravitația Pământului dintr-o altă parte a Sistemului Solar.