Înainte de „eu beau vinul cu borcanul” a fost „eu beau vodka cu paharul”. Cireșica, localul unic din Bucureștiul interbelic [VIDEO]

În centrul Bucureștiului, mai exact pe bulevardul Kogălniceanu la numărul 69, se afla odinioară o cafenea cu un farmec aparte, cunoscută sub numele de „Cireșica”.

Înconjurată de liniștea grădinii sale și de umbra copacilor bătrâni, acest loc a fost martorul unor întâlniri boeme, povești și secrete încărcate de istorie.

Bucureștiul de altădată

În vremurile sale de glorie, „Cireșica” era un punct de întâlnire esențial pentru locuitorii Bucureștiului. Oamenii veneau aici pentru atmosfera deosebit de relaxantă și pentru bucatele gustoase, dar și pentru spectacolele lăutarului Zavaidoc, care a cucerit inima orașului cu muzica pe care o cânta.

Vezi și: Plăcerile interzise ale Bucureștilor de odinioară. Drogurile și „bețiile reci” din perioada interbelică VIDEO

Povestea acestui local este plină de mister și secrete. Se spune că la „Cireșica” se bea vinul pe „doape”, adică fiecare dop de la sticlele de vin comandate trebuia păstrat și prezentat dimineața la nota de plată.

Mai mult, aici se servea vodka în pahare mari de apă și apa în pahare mici de vodka, creând iluzia că se consumă multă apă și puțină vodka.

Vodka în pahare mari, apa în pahare mici

Vezi și: Unde se distrau bucureștenii în perioada interbelică. Aici, în Micul Paris, părea că nu se doarme niciodată [VIDEO]

Pe lângă reputația sa de cafenea boemă, se spune că „Cireșica” ar fi ascuns și o altă fațetă a sa, aceea a unei case de toleranță.

Legendele spun că acest aspect al localului ar fi fost motivul pentru care a ars în cele din urmă. Se amintește, de asemenea, că accesul la partea ascunsă a localului se făcea printr-o simplă parolă: „amandină proaspătă”.

Vezi și: „Hanul fără nume”, locul unde oamenii veneau ca să se piardă. Bucureștiul interbelic, între Micul Paris și sărăcie lucie [VIDEO]

„Cireșica” a fost, fără îndoială, unul dintre locurile emblematice ale Bucureștiului vechi, adăpostind întâlniri ale boemei artistice și literare.

Cu toate că astăzi numele poate fi găsit și pe la alte afaceri, amintirea sa continuă să fie destul de vie în mințile celor care au avut privilegiul de a o cunoaște și a o frecventa în vremurile de glorie despre care povestim, deși puțin probabil ca să mai fie cineva în viață.

Vezi și: Strada din București pe care femeile nu aveau voie să calce neînsoțite. Ce a dus la această decizie bizară