Este plantarea arborilor soluția pentru problemele mediului? Cum putem salva pădurile
Dioxidul de carbon, cunoscut sub denumirea de CO2, este unul dintre principalele gaze cu efect de seră responsabile pentru încălzirea globală. Reducerea carbonului este procesul prin care CO2 este eliminat din atmosferă, iar arborii sunt extrem de eficienți în acest sens.
În timp ce noi inspirăm oxigen și expirăm CO2, arborii fac invers. Ei absorb CO2 din aer și extrag carbonul pentru a produce zaharuri. Astfel, carbonul care se afla în aer devine „fixat” în arbore. Arborii vii nu doar luptă împotriva încălzirii globale prin fotosinteză, dar un studiu recent sugerează că microbii din scoarța arborilor pot fixa metanul, un alt gaz cu efect de seră.
Cu toate acestea, atunci când un arbore este tăiat sau moare, carbonul se eliberează înapoi în atmosferă. Produsele din lemn, precum cheresteaua, pot continua să stocheze o parte din acest carbon, eliberându-l mai lent. Din păcate, majoritatea defrișărilor nu se fac pentru producția de cherestea, ci pentru agricultură.
Eforturi de reîmpădurire și provocările acestora
La nivel global, există patru miliarde de hectare de teren acoperite de păduri, iar 593 de milioane de hectare sunt potrivite pentru reîmpădurire. Păstrarea și restaurarea pădurilor existente este cea mai bună modalitate de a folosi capacitatea arborilor de a fixa carbonul. Plantarea arborilor în afara pădurilor, de exemplu în zone urbane, poate de asemenea fixa carbon, dar acest proces necesită câțiva ani de creștere inițială.
Un studiu recent despre eficiența costurilor reîmpăduririi avertizează că atingerea potențialului total de reducere a emisiilor de CO2 prin reîmpădurire ar echivala cu mai puțin de opt luni de emisii globale de gaze cu efect de seră. Aceasta subliniază faptul că reîmpădurirea nu ne scutește de necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.
Eforturile de reîmpădurire se concentrează în principal în tropice, unde arborii cresc rapid și captează carbonul într-un timp scurt. În zonele cu latitudini mai înalte, arborii pot afecta albedo-ul Pământului – fracțiunea de lumină solară care este reflectată în loc să fie absorbită, ceea ce încălzește planeta. Arborii care acoperă zonele cu zăpadă absorb mai multă radiație solară decât zăpada, ceea ce poate anula efectele pozitive ale fixării carbonului.
Modurile prin care putem salva pădurile
Există două moduri principale de a restaura pădurile: plantarea și regenerarea naturală. Alegerea între aceste strategii depinde de mulți factori, cum ar fi viteza, costul, biodiversitatea, nevoile comunităților locale și impacturile ecologice non-carbon.
Regenerarea naturală este în general ieftină și lentă, dar biodiversă și oferă control al eroziunii și aprovizionare cu apă. Plantarea este rapidă și costisitoare și este mai probabil să fie utilizată pentru producția de cherestea, eliberând astfel carbonul înapoi în atmosferă.
La scară globală, mixul dintre pădurile care se regenerează natural și cele plantate este cea mai bună opțiune pentru a fixa carbonul rapid și ieftin. În eforturile de reîmpădurire, nu există o soluție universală. Unii oameni de știință argumentează că regenerarea naturală este cea mai bună modalitate de a fixa carbonul, dar alții cred că este necesară o abordare mai nuanțată, adaptată diferențelor locale.
Pentru ca aceste planuri să fie eficiente, soluțiile trebuie să fie permanente. Indiferent dacă sunt regenerate sau plantate, eficiența unei păduri de a stoca carbon există doar atât timp cât pădurea este lăsată să persiste.