Drama lui Constantin Poroineanu ai cărui copii s-au căsătorit între ei, fără să știe că sunt frați. Sfârșitul tragic al unuia dintre cei mai bogați români din secolul XIX

Constantin Poroineanu a fost, fără niciun dubiu, o figură marcantă a Caracalului și a fostului județ Romanați. El s-a născut în 1843 la Târgoviște, provenind dintr-o familie bogată, tatăl său fiind un mare proprietar de moșii și păduri.

O dramă așa cum nu s-a mai văzut i-a lovit familia când copiii săi, neștiind că sunt frați, s-au căsătorit.

Constantin Poroineanu, un filantrop de primă mână

Constantin Poroineanu era cunoscut în comunitate ca fiind un filantrop de primă mână, având grijă de cei mai puțin norocoși prin donații bănești și de natură. Ca politician liberal, a fost ales de zece ori în Parlament, reprezentând județul Romanați cu cinste.

Despre Constantin Poroineanu s-a spus că a fost un om modest și distins, apreciat atât de țărani, cât și de orașeni pentru gesturile sale nobile. El a sprijinit instituțiile culturale și religioase din Caracal și Romanați, oferind ajutor financiar și materiale.

În ciuda originilor sale din Târgoviște, Poroineanu și-a petrecut mare parte din viață în Caracal, unde a avut un impact semnificativ. După studii la Paris, s-a întors în țară și s-a ocupat de afacerile familiei. Este descris ca un om respectat și stimat de contemporani.

Tragedia care a schimbat totul în familia sa

Tragedia a lovit familia Poroineanu atunci când copiii săi, Sergiu și soția sa, s-au sinucis după ce au aflat că sunt frați.

Acest eveniment tragic a avut un impact profund asupra lui Constantin Poroineanu, care și-a pus capăt vieții prin spânzurare la doar un an după moartea copiilor săi.

Moștenirea lui Poroineanu a fost impresionantă, lăsând orașului Caracal întreaga sa avere în valoare de 3.100.000 lei. Bustul său a fost realizat și amplasat la intrarea în parcul orașului Caracal, ca o recunoaștere a contribuției sale la comunitate.

Testamentul lui Constantin Poroineanu a inclus și o clauză prin care Primăria din Caracal trebuia să-i facă o colivă în fiecare an de sărbătoarea sfinților Constantin și Elena, însă această cerință nu a fost respectată decenii la rând.

Abia din anul 1996, Primăria Orașului Caracal a început să-l pomenească printr-un Te Deum în cinstea sfinților Constantin și Elena. Povestea lui ne arată că, din păcate, nu toți oamenii buni au parte de bucurii în viață, în ciuda a ceea ce ar trebui să se întâmple, de fapt.