Descoperire științifică importantă: Cum afectează fumatul oasele pentru secole după moarte

Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Leicester dezvăluie efectele pe termen lung ale fumatului asupra oaselor umane. În timp ce pericolele fumatului, precum cancerul pulmonar și bolile de inimă, sunt bine cunoscute, noua cercetare arată că fumatul lasă urme moleculare care persistă în oase timp de sute de ani după deces.

Urme moleculare ale fumatului în oasele umane

Cercetătorii au analizat rămășițe umane îngropate între anii 1150 și 1855 în Anglia, într-o perioadă ce cuprinde introducerea tutunului în Europa de Vest în secolul al XVI-lea, atribuită în mod tradițional lui Sir Walter Raleigh, care ar fi adus tutunul în Anglia în 1586.

În urma analizelor, echipa a descoperit că fumatul nu doar că lasă pete și adâncituri în dinți, dar lasă și molecule chimice în structura oaselor, care pot persista pentru secole. Dr. Sarah Inskip, bioarheolog și autor principal al studiului, a declarat: „Cercetarea noastră arată diferențe semnificative în caracteristicile moleculare din oasele utilizatorilor de tutun față de cele ale non-utilizatorilor”. Aceasta a adăugat că aceste modificări la nivel molecular ar putea ajuta la înțelegerea modului în care fumatul afectează sănătatea oamenilor din zilele noastre.

În general, oamenii de știință pot determina dacă o persoană decedată din trecut a fost fumătoare, bazându-se pe urme vizibile pe dinți, cum ar fi adânciturile rămase de la pipe sau petele negre cauzate de fumul inhalat. Cu toate acestea, cercetătorii au dezvoltat acum o metodă mai precisă pentru a detecta urmele lăsate de fumat în oase, chiar și în cazurile în care dinții lipsesc sau nu s-au păstrat în totalitate.

Impactul descoperirii asupra înțelegerii fumatului

Pentru a-și desfășura studiul, cercetătorii au analizat 323 de schelete provenite din două cimitire din Anglia: 177 din Londra și 146 din Lincolnshire. În urma acestei analize, au fost identificate 45 de „trăsături moleculare discriminante” care diferențiau fumătorii de non-fumători. Această metodă a permis echipei să identifice dacă scheletele care nu aveau urme evidente de tutun fuseseră totuși expuse la acesta, pe baza similitudinilor moleculare cu fumătorii cunoscuți.

Studiul demonstrează că tutunul lasă un „record metabolic” în oasele umane, suficient de distinctiv încât să poată identifica consumul de tutun chiar și după sute de ani de la moartea unei persoane. Aceste descoperiri ar putea avea implicații pentru înțelegerea de ce fumatul este un factor de risc pentru afecțiuni musculo-scheletale și dentare în zilele noastre.

Echipa de cercetare consideră că aceste date ar putea contribui la o înțelegere mai bună a condițiilor de sănătate din trecut și la relația acestora cu tendințele actuale. În plus, acest studiu deschide noi perspective pentru analiza arheologică, demonstrând potențialul domeniului „arheo-metabolomicii” în studierea trecutului.

Fumatul a fost introdus în Europa de Vest din America în secolul al XVI-lea, iar popularizarea sa rapidă a fost susținută de mituri despre proprietățile sale medicinale. Cu toate acestea, încă din 1604, James I al Angliei și VI al Scoției a condamnat fumatul, descriindu-l ca pe o „cutumă respingătoare pentru ochi, urât mirositoare pentru nas, dăunătoare pentru creier și periculoasă pentru plămâni”. Ironele vremii nu au reușit să oprească expansiunea acestei obiceiuri, fumatul devenind rapid omniprezent în societatea europeană.

Descoperirile acestui studiu oferă o nouă perspectivă asupra modului în care fumatul afectează organismul uman pe termen lung. Urmele lăsate de tutun în oasele fumătorilor din trecut ne ajută să înțelegem mai bine nu doar obiceiurile de consum din acea perioadă, ci și impactul lor asupra sănătății moderne. De asemenea, aceste descoperiri evidențiază complexitatea efectelor fumatului, care afectează nu doar plămânii și inima, ci și structura osoasă, lăsând un „record” care persistă secole după moarte.