De ce pare că timpul trece mai repede odată ce îmbătrânim. Fenomenul a fost explicat de specialiști
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, mulți oameni observă că timpul pare să treacă mai repede. Zilele care păreau nesfârșite în copilărie devin mai scurte, iar anii par să se scurgă rapid.
Acest fenomen este unul pe care mulți dintre noi îl resimțim, însă ce anume îl cauzează? Specialiștii au propus câteva explicații interesante pentru această percepție a timpului.
Teoria informației și impactul noutății
Una dintre teoriile cele mai bine documentate provine din cercetările psihologului Robert Ornstein. În anii ’60, el a condus o serie de experimente care au arătat cum percepția noastră asupra timpului este influențată de cantitatea de informație nouă pe care o procesăm.
În experimentul psihologului, voluntarii au fost expuși la diagrame de diferite grade de complexitate. Chiar dacă diagramele au fost prezentate pentru aceeași durată de timp, participanții au raportat că diagramele mai interesante păreau să fi fost afișate pentru mai mult timp.
Același efect s-a observat și atunci când participanții au ascultat sunete cu grade diferite de variație. Sunetele complexe au fost percepute ca durând mai mult.
Pe măsură ce îmbătrânim, suntem mai puțin expuși la noi experiențe sau stimuli interesanți. Mediul în care trăim devine familiar și, prin urmare, necesită mai puțin efort mental pentru a-l procesa. Copiii, în schimb, trăiesc o avalanșă de experiențe noi și fascinante.
Acest lucru le obligă creierul să depună un efort considerabil pentru a reconfigura constant imaginea lumii exterioare, ceea ce face ca timpul să pară mai lung.
Încetinirea procesării neuronale odată cu vârsta
Un alt factor esențial în percepția accelerată a timpului este viteza cu care creierul nostru procesează informația. Conform cercetărilor lui Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanică la Duke University, pe măsură ce îmbătrânim, rețelele neuronale devin mai complexe și mai lente.
În tinerețe, creierul nostru procesează imagini și evenimente într-un ritm mult mai rapid, iar această viteză mai mare contribuie la senzația că o zi durează mai mult. În schimb, la vârsta adultă, semnalele neuronale se mișcă mai încet, iar percepția schimbării se reduce. Astfel, zilele par să treacă mai rapid, chiar dacă cantitatea de experiențe sau activități este similară.
Cu alte cuvinte, ceea ce simțim ca fiind trecerea timpului este legat de modul în care percepem schimbările din jurul nostru. Când creierul primește mai puține imagini sau informații, percepem că timpul trece mai repede.
Teoria proporțională și amintirile clare
O altă teorie susține că percepția noastră asupra timpului este legată de proporția de timp deja trăită. De exemplu, un an în viața unui copil de zece ani reprezintă 10% din întreaga sa existență, în timp ce pentru o persoană de 75 de ani, un an reprezintă o parte mult mai mică din experiența sa de viață.
Această perspectivă face ca timpul să pară mai scurt pe măsură ce îmbătrânim.
Totodată, Muireann Irish și Claire O’Callaghan, specialiști în neuroștiință, subliniază că memoria joacă un rol important în percepția timpului. Amintirile clare și bine conturate din copilărie sau tinerețe par să extindă percepția timpului trecut. Cu cât avem mai puține amintiri sau cu cât acestea devin mai estompate, cu atât timpul pare să treacă mai rapid.
Această teorie sugerează că acumularea de noi experiențe și crearea de amintiri vii poate încetini percepția timpului.
Deși fenomenul trecerii accelerate a timpului odată cu înaintarea în vârstă nu este complet elucidat, cercetările sugerează că acesta este influențat de mai mulți factori. Familiaritatea cu mediul, încetinirea procesării neuronale și modificările proporționale în raport cu durata vieții sunt toate elemente ce contribuie la această percepție.
Soluția propusă de specialiști este simplă: trăirea de noi experiențe și menținerea unei minți active pot ajuta la încetinirea percepției timpului.