Cel mai mare fulg de zăpadă văzut vreodată a căzut pe 27 ianuarie 1887. Cât de mari pot crește cristalele de gheață

Pe măsură ce iarna își intră în drepturi și sărbătorile de iarnă aduc zăpadă și magie în jurul nostru, nu putem să nu ne întrebăm cât de incredibile pot fi formele și dimensiunile fulgilor de zăpadă. Printre poveștile spectaculoase despre acest fenomen natural se află și cea a celui mai mare fulg de zăpadă văzut vreodată, o apariție care a stârnit uimire și curiozitate.

Povestea fulgului gigantic din 1887

Pe 27 ianuarie 1887, o furtună de iarnă a adus fulgi de zăpadă de dimensiuni impresionante în valea râului Clark Fork, lângă Missoula, Montana, SUA. Potrivit rapoartelor vremii, acești fulgi uriași au fost descriși ca fiind „mai mari decât oale pentru lapte” și ar fi avut dimensiuni de până la 38 cm lățime și 20 cm grosime. Această observație spectaculoasă rămâne consemnată ca fiind cea mai mare raportare de fulgi de zăpadă din istorie, scrie IFLScience.

Fulg sau cristal de gheață? Diferențe esențiale

Pentru a înțelege această dimensiune uimitoare, trebuie să facem distincția între fulgii de zăpadă și cristalele de gheață. Fulgii de zăpadă pot fi aglomerări de mai multe cristale de gheață, unite în timpul căderii lor prin atmosferă. În schimb, cristalele de gheață sunt formațiuni individuale care se dezvoltă prin congelarea vaporilor de apă direct în stare solidă, fără a trece prin starea lichidă.

Astfel, fulgii descriși în 1887 ar fi putut fi clustere masive de cristale lipite între ele, ceea ce explică dimensiunile lor colosale.

Misterul formelor cristalelor de zăpadă

Profesorul Kenneth Libbrecht, fizician la Caltech, este unul dintre cei mai renumiți cercetători ai cristalelor de zăpadă. El a studiat timp de peste 20 de ani structurile complexe ale acestora, dezvoltând modele care explică modul în care temperaturile influențează forma lor. Libbrecht a descoperit că, în funcție de condițiile atmosferice, cristalele pot adopta forme variate, de la stele simetrice cu șase brațe, la coloane sau plăci subțiri.

În ciuda progreselor, oamenii de știință încă explorează întrebări nerezolvate, cum ar fi de ce fiecare cristal de zăpadă este unic. Libbrecht a demonstrat că este posibil să creeze „gemeni identici” în laborator, dar astfel de fenomene rămân extrem de rare în natură.

Cel mai mare cristal de gheață observat

În ceea ce privește cristalele individuale, recordul pentru cel mai mare cristal de zăpadă este deținut de o observație a profesorului Libbrecht. Acesta a găsit un cristal cu un diametru de 10 mm (0,39 inch) – o dimensiune considerabilă, având în vedere că majoritatea cristalelor stelare au doar 2-4 mm în diametru.

Cum să observi cristalele de zăpadă

Pentru pasionații de natură, observarea cristalelor de zăpadă poate deveni o activitate fascinantă, similară cu observarea păsărilor. Iată câteva sfaturi pentru a studia cristalele:

1. Poartă haine închise la culoare – acestea oferă un fundal perfect pentru a vedea detaliile cristalelor.
2. Folosește o lupă – o lentilă de 5X este suficientă și ușor accesibilă.
3. Familiarizează-te cu tipurile de cristale – există ghiduri speciale, inclusiv lucrările lui Libbrecht, care te pot ajuta să recunoști structurile diferite.
4. Ai răbdare și așteaptă vremea potrivită – cristalele se formează cel mai bine în condiții de frig și umiditate ridicată.

Concluzie

Recordul fulgului de zăpadă uriaș din 1887 continuă să fascineze oamenii de știință și pasionații de fenomene meteorologice. Deși majoritatea cristalelor de gheață sunt mici, dimensiunea lor poate varia dramatic în funcție de condițiile atmosferice. Studiile moderne oferă o înțelegere tot mai profundă a proceselor care stau la baza formării fulgilor de zăpadă, deschizând noi perspective asupra acestui fenomen natural incredibil.