Ce se întâmplă în creierul tău atunci când mintea „îți zboară aiurea”. Oamenii de știință au răspunsul

Un nou studiu a identificat un tip distinctiv de activitate cerebrală care se activează atunci când ne lăsăm creierul să rătăcească „aiurea”.

Cercetătorii au descoperit că modelele numite „undele ascuțite”, care provin din centrele memoriei ale creierului, par să apară mai des atunci când creierul nostru este lăsat să înceapă să creeze lucruri pe cont propriu.

Creierul uman este bun la a-și crea propria distracție. Potrivit unor estimări, până la 30% din timp, creierul nostru nu se concentrează deloc asupra mediului nostru, ci mai degrabă zboară pe propriile sale aripi imaginative.

Cu toate acestea, oamenii de știință știu relativ puține despre ceea ce se întâmplă de fapt în creier în aceste stări „autogenerate”.

Ce se întâmplă cu pacienții suferinzi de epilepsie

Pentru unii oameni cu epilepsie, tratamentele medicamentoase nu sunt eficiente în oprirea crizelor lor, astfel că o opțiune chirurgicală ar putea fi luată în considerare.

Neurochirurgii pot literalmente să îndepărteze partea din creier unde încep crizele, care variază între persoane, dar mai întâi trebuie să monitorizeze activitatea cerebrală cu atenție pentru a se asigura că îndepărtează partea corectă.

Studiul care pune creierul „sub lupă”

Cercetătorii din Japonia au recrutat 10 pacienți care așteptau această intervenție chirurgicală pentru a participa la studiul lor.

Toți aveau electrozi implantați în creierele lor pentru a urmări activitatea crizelor, în hipocampus sau girusul parahipocampal, două zone ale creierului care sunt profund asociate cu memoria.

Timp de 10 zile, pacienții au fost monitorizați și au completat chestionare orare despre gândurile și emoțiile lor.

„Ne-am dorit în principal să vedem dacă putem identifica legături între activitatea cerebrală înregistrată și modul în care se simțeau și gândeau pacienții în acel moment”, a explicat autorul principal Takamitsu Iwata.

Detecția undelor ascuțite a avut loc mai des „atunci când gândurile în desfășurare ale participanților erau mai vii, mai puțin dorite, aveau mai multe proprietăți imaginabile și prezentau mai puține corelații cu o sarcină externă”, scriu autorii.