Care a fost prima mașină din toate timpurile cu motor ce folosea combustie internă. Mulți cred că e un Benz, dar se înșeală
Deși mulți asociază începuturile automobilului modern cu Carl Benz și faimosul său Benz Patent-Motorwagen din 1885, adevărul este că prima mașină cu motor cu combustie internă a fost creată cu mai bine de două decenii înainte de acest moment istoric. La 16 mai 1862, inventatorul și mecanicul Jean Joseph Étienne Lenoir a finalizat lucrările la o trăsură autopropulsată, cunoscută astăzi drept prima mașină cu motor cu combustie internă din istorie.
Invenția lui Lenoir și motorul cu combustie internă
Jean Joseph Étienne Lenoir, un inventator belgian, a brevetat motorul cu combustie internă la 23 ianuarie 1860, după ce a început să-l dezvolte încă din 1858. Spre deosebire de proiectele anterioare, cum ar fi motorul De Rivaz din 1807, invenția lui Lenoir a fost comercializată cu succes, fiind produsă în cantități suficiente pentru a fi considerată un succes comercial.
Motorul lui Lenoir funcționa pe un principiu similar cu cel al motoarelor cu aburi, fiind un agregat cu acțiune dublă. Amestecul de combustibil format din gaz lampant și aer intra în cilindru prin canale speciale, pe ambele părți ale pistonului. Motorul era în doi timpi, iar aprinderea era asigurată de o baterie, cu o bobină de inducție și bujii. Acest motor era mult mai compact decât cel cu aburi, neavând nevoie de un cazan voluminos sau de un focar care să necesite atenție constantă.
Hippomobile – Prima mașină cu motor cu combustie internă
Interesul pentru motorul cu combustie internă al lui Lenoir a crescut rapid, iar în 1862, acesta a construit o a doua mașină perfecționată, numită Hippomobile. Aceasta era o trăsură autopropulsată capabilă să atingă viteza de 3 km/h. Vehiculul era compact, construit pe o platformă de triciclu, cu roata frontală controlabilă și un motor cu un cilindru dispus orizontal în partea din spate.
Hippomobile avea un motor cu un volum de 2543 cm³ și producea 1,5 cai putere la 100 rotații pe minut. Pentru amestecul de combustibil se folosea un carburator primitiv, iar motorul era echipat cu un sistem special de răcire cu apă, datorită temperaturii ridicate generate în timpul funcționării. Transmisia către puntea din spate se realiza prin intermediul unui lanț.
Un moment remarcabil în istoria Hippomobile a fost călătoria din 1863 de la Paris la Joinville-le-Pont, o distanță de 18 kilometri dus-întors, parcursă în trei ore. Această performanță a demonstrat capacitatea de deplasare a mașinii, atrăgând atenția personalităților vremii, inclusiv a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Compararea cu Benz Patent-Motorwagen
În timp ce invenția lui Lenoir a fost prima mașină cu motor cu combustie internă, Benz Patent-Motorwagen din 1885 este considerată prima mașină modernă produsă în serie. Carl Benz a fost primul antreprenor care a introdus pe piață un automobil funcțional cu motor cu ardere internă, care a fost produs și vândut în mai multe exemplare.
Benz Patent-Motorwagen avea un design mult mai avansat și practic, fiind echipat cu un motor cu un cilindru orizontal, răcit cu apă, și un șasiu de o construcție ușoară. Acest vehicul a marcat începutul industriei auto moderne și a deschis calea pentru dezvoltările ulterioare în domeniul transportului personal.
Deși Carl Benz este adesea creditat cu inventarea automobilului modern, este important să recunoaștem contribuțiile pionierilor anteriori, precum Jean Joseph Étienne Lenoir. Trăsura autopropulsată a lui Lenoir din 1862, Hippomobile, rămâne un punct de referință crucial în istoria tehnologiei auto, demonstrând pentru prima dată viabilitatea motorului cu combustie internă pentru propulsia vehiculelor.