Acum se știe exact care este partea creierului care ne face curioși din fire

Curiozitatea este o parte esențială a naturii umane, fiind motorul care ne impulsionează să învățăm și să ne adaptăm la noi medii. Recent, pentru prima dată, oamenii de știință au identificat exact zona din creier de unde provine curiozitatea.

Descoperirea zonei din creier responsabilă pentru curiozitate

Descoperirea a fost realizată de cercetători de la Universitatea Columbia din Statele Unite și publicată în revista de specialitate Journal of Neuroscience. Aceștia au folosit scanări de rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a măsura nivelurile de oxigen din diferite părți ale creierului, indicând astfel cât de activă este fiecare regiune la un moment dat. Această metodă le-a permis să observe în timp real activitatea creierului în contextul curiozității.

Identificarea originii curiozității poate ajuta la înțelegerea modului în care funcționează ființele umane și poate conduce la terapii pentru afecțiuni în care curiozitatea lipsește, cum ar fi depresia cronică. „Este cu adevărat prima dată când putem lega sentimentul subiectiv de curiozitate față de informații de modul în care creierul tău reprezintă acele informații,” spune neurocercetătorul Jacqueline Gottlieb.

Experimentul și rezultatele sale

În cadrul experimentelor, cercetătorii au oferit 32 de participanți imagini speciale numite texformuri, în care obiecte și animale familiare – cum ar fi pălăriile sau broaștele – sunt distorsionate în diverse grade. Voluntarii au fost rugați să-și evalueze încrederea și curiozitatea cu privire la identificarea subiectului fiecărui texform. Aceste evaluări au fost comparate cu scanările fMRI, iar activitatea notabilă a fost observată în trei regiuni: cortexul occipitotemporal (legat de viziune și recunoașterea obiectelor), cortexul prefrontal ventromedial (vmPFC, care gestionează percepțiile de valoare și încredere) și cortexul cingulat anterior (implicat în colectarea informațiilor).

VmPFC pare să acționeze ca un fel de punte neurologică între nivelurile de certitudine înregistrate de cortexul occipitotemporal și sentimentele subiective de curiozitate – aproape ca un declanșator care ne spune când să fim curioși. Cu cât voluntarii erau mai puțin încrezători în privința subiectului imaginii, cu atât erau mai curioși.

„Aceste rezultate iluminează modul în care inputul perceptual este transformat de reprezentările neuronale succesive pentru a evoca în final un sentiment de curiozitate,” scriu cercetătorii în articolul lor publicat în Jurnal of Neuroscience.

Implicații terapeutice și explorarea altor tipuri de curiozitate

Pe lângă valoarea terapeutică potențială, cercetătorii doresc să investigheze cum se aplică aceste descoperiri altor tipuri de curiozitate, dincolo de identificarea imaginilor: curiozitatea față de trivia și fapte, de exemplu, sau curiozitatea socială despre activitățile altora.

O parte din ceea ce face cercetarea atât de fascinantă este că curiozitatea este o parte fundamentală a ființei umane, esențială pentru supraviețuirea noastră ca specie. Fără curiozitate, nu suntem la fel de eficienți în a învăța și a absorbi informații noi, iar există dovezi că aceasta stimulează și biodiversitatea. „Curiozitatea are origini biologice profunde,” spune Gottlieb. „Ceea ce distinge curiozitatea umană este că ne impulsionează să explorăm mult mai larg decât alte animale, și adesea doar pentru că vrem să descoperim lucruri, nu pentru că căutăm o recompensă materială sau un beneficiu de supraviețuire.”