Ștefan Ciubotărașu, “ucigaș desăvârșit” în România anilor ’30: actorul al cărui chip a fost gravat pe o monedă de argint

Ștefan Ciubotărașu a fost actorul celor 300 de roluri și a fost distins cu titlul “Artistul poporului”. La o sută de ani de la nașterea actorului, Banca Națională a României a emis o monedă comemorativă de argint, pe care a gravat chipul acestuia.

Ștefan Ciubotărașu s-a născut pe 21 martie 1910, în comuna Lipovăț, Vaslui, într-o familie de țărani săraci și a trăit până în 1970. A fost un actor de film, radio, scenă și voce, precum și scriitor român. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași și s-a considerat un „ucigaș” de roluri.

La frageda vârstă de 11 ani, ia drumul Bucureştiului, călătorind în cabina de frânar a tatălui său, pentru a se angaja ca ucenic pantofar la un atelier de cizmărie al lui Gh. Ene-Filipescu, din Calea Victoriei nr. 36. Aici va lucra vreme de trei ani, făcând tot felul de comisioane si ajutând la curăţenia prăvăliei. Primea bacșiș bilete la teatru și așa a început pasiunea lui pentru artă.

Chipul lui Ștefan Ciubotărașu a fost gravat pe o monedă de argint de către BNR

Apoi, la vârsta de 14 ani, s-a întors în Vaslui, părinții lui mutându-se la oraș. Noua viaţă ce se contura avea să influenţeze decisiv viitoarea sa carieră artistică. La Vaslui va întâlni personalităţi remarcabile ale timpului: scriitorii Jean Bart, Mihai Negru, Sadoveanu, George Topârceanu, Mihai Codreanu sau marele muzician George Enescu, plus mari actori care veneau în turnee să joace în mica urbe moldoveană.

La îndemnul mamei, se înscrie la liceul particular „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată „Năzuința”, și în paginile ziarului local, „Vasluiul”, sub pseudonimul Ciciricea (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, „Uzina de umor”, iar mai târziu, la Iași, revista „Humorul literal”. A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei „Luceafărul”.

Ulterior, în 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a înscris la Conservatorul de muzică și artă dramatică. Bacalaureatul și l-a dat în 1932 la Bârlad. Aici, este remarcat de poetul Mihai Codreanu, care i-a fost profesor şi ca un al doilea tată. Face figuraţie în diverse piese de teatru şi continuă să publice versuri în reviste ieșene.

Ștefan Ciobotărașu și-a păstrat umorul pe care îl vedea ca cel mai de preț har, fiind perfect lucid de vremurile în care trăia și care își lăsau amprenta asupra sa.

„Dacă mă gândesc mai bine, pasiunea pentru poezie se datorează în cea mai mare măsură dragostei şi respectului meu pentru limba română. Căci nu cred că se poate dovedi un mai mare respect decât a o face să “cânte”, să poată declanşa resorturi intime, neruginite de anchiloza cotidiană. La poezie am ajuns prin sonet. De ce? Pentru că impune o densitate lirică maximă, într-o formulă capabilă să-l transforme într-o bijuterie lingvistică”, spunea Ciobotărașu, la vremea aceea.

La 23 de ani, Ciobotăraşu va debuta pe scena naţionalului din capitala Moldovei, în „Macbeth”, de Shakespeare. Au urmat 14 ani petrecuți pe această scenă, perioadă în care va interpreta aproape 200 de roluri. A fost admirat, de asemenea, și pe scena naţionalului ieşean, în numeroase spectacole.

În 1934, se însoară cu Aurora Donose, iar în anul 1940, se năștea singura lor fiică, Magda. Cinci ani mai târziu, Ştefan Ciobotăraşu se va muta alături de familie la Bucureşti, unde va juca în continuare roluri remarcabile. În 1948, Ştefan Ciobotăraşu este repartizat la Arad, la primul teatru de stat din România.

Apogeul carierei sale artistice este la vârsta de 40 de ani, când este angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. Concomitent, timp de doi ani, va juca şi la Teatrul Comedia.