Stabilopodul, structura bizară de beton sub formă de stea de la Marea Neagră, invenția unui inginer român. Cum a ajuns celebru în toată lumea

Foarte mulți dintre noi am ajuns măcar o dată pe litoralul Mării Negre, însă o mare parte dintre noi nu știam faptul că stabilopodul a fost inventat de către un român. Află întreaga poveste a invenției și cum a ajuns aceasta să protejeze diferite porțiuni ale plajei.

Stabilopodul este acel bloc din beton în formă de stea care are rolul de a proteja digurile de furtunile de pe mare și de valurile uriașe. Puțini știu însă că acesta a fost proiectat de către inginerul bucureștean Mircea Ulubeanu. Acesta absolvea Institutul Politehnic în anul 1938, ca mai apoi să ajungă să fie angajat ca șef de secție al Administrației Porturilor și Căilor de comunicație pe apă – P.C.A.

Aceea a fost și perioada când începea amenajarea portului de turism Tomis, astfel că inginerul a fost cel care a venit cu o soluție pentru ca majoritatea construcțiilor din zonă să fie protejate de valurile mării. Era momentul când stabilopodul lua naștere, doar că momentan doar ca idee, notează cotidianul Adevărul.

Mai multe experimente de laborator au avut loc, inginerul Mircea Lateș fiind şi el unul dintre cei care lucrau la ineditul proiect. În cadrul laboratorului puteau fi simulate valurile asupra blocurilor din beton, dar și eficiența acestora.

La început, au fost propuse mai multe tipuri de capete pentru stabilopod, astfel că inginerii au încercat capete rotunde, pătrate, ca în cele din urmă să ajungă la cele triunghiulare. Capetele triunghiulare permit ca aceste blocuri din beton să se agațe foarte bine unele cu celelalte, dar lasă și suficient spațiu ca valurile să se spargă și să își piardă din putere.

Cum a fost inventat stabilopodul

Primul astfel de bloc din beton iese din fabrică în vara lui 1963. Invenția ajunge să fie brevetată în anul 1965 în România, ca mai apoi să ajungă și în țări precum Anglia, Germania, Franța, India, Italia și Japonia. Stabilopozii au fost astfel folosiți și în cazul digurilor noului Port din Constanța.

„Ca să găsesc soluţiile cele mai potrivite din toate punctele de vedere – rezistenţă la valurile specifice Mării Negre, durată de viaţă, costuri -, m-am documentat şi am fost la zi cu ce era în lume în domeniu. Reviste de specialitate, dar şi vizite la porturi importante: Gdansk şi Gdinia din Polonia, Moscova, Leningrad, dar şi la Marsilia sau Rotterdam. Dacă se miră cineva cum de eram trimis cu toată încrederea atât în ţări comuniste cât şi în cele capitaliste, voi răspunde răspicat: îmi iubeam ţara şi nici nu aş fi părăsit-o, nici nu aş fi denigrat-o“, declara într-un interviu inginerul.

Același inginer declara că soluția francezilor și anume tetrapodul nu era o soluție bună pentru litoralul Mării Negre și a și explicat de ce:

„Nu era nicidecum potrivită pentru Marea Neagră. Pentru că furtunile din Marea Neagră pot atinge un nivel mult mai mare decât în Mediterană şi digurile trebuie să reziste. Am ţinut cont de toţi parametrii şi am imaginat un bloc de beton care să se agaţe în mod natural de vecinii lui, indiferent în ce poziţie s-ar afla.

Întrebat de un reporter cum de mi-a venit ideea, am spus că am observat cum se agaţă între ele ciorchinii goliţi de boabe. Dar treaba a fost mult mai complicată. Am lucrat cot la cot cu Mircea Lateş, inginerul cu care făceam toate experienţele de laborator“. Interviul „Conversaţii cu oameni dragi – Unde se sparg valurile din Marea Neagră“ potrivit interviului de pe LiterNet.ro