Șerpii, mai „umani” decât se credea: ce abilitate extraordinară au aceste ființe, explicația cercetătorilor

Un studiu asupra mecanismelor surprinzător de complexe din spatele capacității șerpilor de a auzi a constatat că, în ciuda presupunerilor anterioare, multe astfel de ființe sunt capabile să audă sunete fine, precum și să simtă vibrațiile solului.

Luând în calcul faptul că șerpii nu au o ureche externă, a fost general acceptat că ei simt undele sonore doar prin vibrațiile solului, prin burtă.

Experiementul inedit întreprins de cercetători: ce au descoperit oamenii de știință

O echipă de oameni de știință de la Universitatea din Queensland a descoperit că unele specii par, de asemenea, să reacționeze la sunetele care călătoresc prin aer.

Echipa a efectuat 304 experimente pe 19 șerpi australieni crescuți în captivitate din următoarele specii: Acanthophis, Aspidites, Hoplocephalus, Oxyuranus și Pseudonaja.

Într-un spațiu de laborator construit inteligent, ei au reușit să monitorizeze reacțiile minore la diferitele sunete Hertz prezentate, asigurându-se, totodată, că rămân la o distanță sigură de unii șerpi, considerați periculoși pentru om.

Redând sunete din diferite părți ale incintei, echipa a codificat nouă comportamente care ar putea indica reacții auditive. Dintre speciile studiate, toate au prezentat reacții specifice genului la zgomotele provenite din aer.

Pitonii au fost singurii care păreau să se îndrepte spre sursa zgomotului, totuși.

„Pitonii sunt șerpi nocturni mari, cu mai puțini prădători decât speciile mai mici și probabil că nu trebuie să fie la fel de precauți, așa că au avut tendința să se apropie de sunet”, a spus autorul principal al studiului, dr. Christine Zdenek, despre această observație interesantă.

Aceste comportamente specifice genului au fost observate și în reacțiile taipanilor, care au fost văzuți prezentând comportamente semnificativ mai precaute și defensive la sunetele din aer.

După cum a declarat dr. Zdenek, taipanilor le-ar putea fi frică de eventualii prădători.

Cercetătorii estimează că identitatea genului a explicat mai mult de 88% din comportamentele de reacție sonoră. O proporție semnificativă de 3,6 la sută a fost dependentă de frecvența Hertz a sunetului.