Prima ființă din spațiu nu a fost un om. Trista poveste a cățelușei Laika, trimisă de ruși la moarte

În data de 10 august 1954, se năștea Laika, cățelușa care urma să aibă parte de unul dintre cele mai cumplite destine pe care le poți vreodată auzi, mai ales dacă se întâmplă să fii iubitor de animale.

Ea a devenit, în mod oficial, primul animal catapultat în vastul cosmic și, totodată, prima ființă ce și-a încheiat viața departe de planeta noastră și, în același timp, de casa ei.

A murit de la supraîncălzirea capsulei, dar și de la frica pe care a simțit-o în capsula minusculă în care au introdus-o rușii, în dorința de a fi mai „tari” ca americanii.

Cum au ales-o rușii pe Laika

Ea fost aleasă pe criterii stricte. Rușii voiau să cucerească spațiul, drept pentru care aveau nevoie de un câine de talie mică (5-6 kilograme), neaparat femelă (pentru că masculii au nevoie de loc pentru a ridica piciorul atunci când urinează) și, evident, să fie fără stăpân, pentru ca, în eventualitatea în care moare, să nu-i ducă nimeni dorul și nici să nu se ceară socoteală.

Înaintea călătoriei ei în spațiu, Laika s-a supus unor antrenamente riguroase, fiind plasată în interiorul unei centrifuge ce reproducea atât accelerația rachetei, cât și ecoul navei spațiale. Așa cum îți închipui, antrenamentele au fost îngrozitoare pentru câine: mișcări bruște și zgomote asurzitoare. Iar dacă unui astronaut uman îi poți explica de ce trece prin astfel de experiențe, un animal nu înțelege de ce este pedepsit în acest fel, ce a greșit ca să merite toate ororile acelea.

Nava sovietică Sputnik 2, purtând-o pe nefericita cățelușă Laika la bord, a fost lansată în cosmos în data de 3 noiembrie 1957, de pe treptele Cosmodromului Baikonur, Rusia.

Însă, destinația acestei misiuni nu presupunea întoarcerea pe Pământ, iar cățelușa și-a găsit sfârșitul într-un interval relativ scurt de timp după lansare, căzând pradă hipertermiei. Abia în anul 2002, misterele legate de circumstanțele și clipa trecerii ei în neființă au fost dezvăluite publicului larg, ceea ce a stârnit multe dezbateri legate de etică și ignorarea drepturilor animalelor.

După reușita înregistrată cu Sputnik 1, liderul sovietic Nikita Hrușciov avea în plan lansarea unui nou vehicul spațial pe 7 noiembrie 1957, tocmai în ziua aniversării a 40 de ani de la Revoluția din Octombrie, cu scopul de a atrage atenția lumii asupra triumfurilor sovietice.

Hotărârea oficială de a lansa Sputnik 2 a fost luată pe 10 sau 12 octombrie, variantele diferind în funcție de sursă. Naveta a fost dotată cu un sistem de susținere a vieții, compus dintr-un generator de oxigen, iar pentru menținerea unei temperaturi optime a fost inclus un ventilator conceput să intre în funcțiune în cazul în care temperatura în cabina spațială depășea 15 °C, ceea ce evident, nu funcționat.

Echipa de cercetători ruși a provizionat naveta cu suficientă hrană pentru un zbor de până la șapte zile. Mișcările cățelușei au fost restricționate printr-un harnașament, astfel încât Laika avea posibilitatea să stea în picioare, să se culce sau să se întindă un pic, însă nimic mai mult de atât.

Cum au încercat să îi mușamalizeze moartea

Potrivit unei însemnări de la NASA, Laika a fost plasată în interiorul satelitului în data de 31 octombrie 1957, cu trei zile înainte de lansare, ceea ce i-a prelungit suferința curmată, într-un final, de moarte.

Blana cățelușei a fost tratată cu o soluție ușor alcoolizată, iar zonele în care se atașau senzorii-receptori pentru monitorizarea funcțiilor corpului au fost dezinfectate cu iod, pentru a-i oferi acesteia o iluzie a protecției.

Cercetătorii sovietici aveau inițial în plan ca Laika să fie eutanasiată printr-o porție de hrană otrăvită care ar fi ucis-o „uman”, fără durere, însă ori au renunțat la acest plan, ori aceasta a fost o informație eronată, servită intenționat publicului, din motive evidente.

În plus, nimeni nu a știut, la momentul respectiv, că Laika a murit aproape imediat, rușii fiind infuzați cu știri despre eroismul unui câine trimis să moară pentru binele omenirii.

În 1999, diverse surse rusești au susținut că ea și-a găsit sfârșitul atunci când cabina s-a supraîncălzit în timpul celei de-a patra zile de la lansare, ceea ce, evident, a fost o mare minciună.

În luna octombrie a anului 2002, doctorul Dimitri Maleshenkov, unul dintre savanții implicați în misiunea Sputnik 2, a recunoscut în mod oficial că Laika a decedat la aproximativ 5-7 ore de la lansare, nu la patru zile, din cauza supraîncălzirii și a stresului prelungit. Cu alte cuvinte, săraca ființă a murit în condiții îngrozitoare, ceea ce demonstrează faptul că rușii au dus noțiunea de cruzime la un nivel greu de înțeles. Totul în numele științei, a măreției rusești?

Practic, Sputnik 2 nu a fost conceput pentru a permite recuperarea, iar soarta Laikăi a fost hotărâtă încă de la începutul proiectului, ceea ce a stârnit ulterior dezbateri aprinse cu privire la tratamentul nedrept aplicat animalelor.

Încercând să „dreagă busuiocul”, în data de 11 aprilie 2008, Rusia a dezvăluit o sculptură din bronz care o înfățișează pe Laika stând pe vârful unei rachete.

De asemenea, un mic monument în cinstea ei a fost ridicat în apropierea centrului de cercetări științifice militare din Moscova, locul unde s-a pregătit zborul istoric al Laikăi în spațiu. Nu știm cât de mult s-ar bucura Laika dacă ar ști asta/

Această poveste demonstrează, dacă mai era nevoie, peste câte cadavre este în stare omul să calce pentru a-și atinge scopul. În acea perioadă, Rusia se află în plină competiție spațială cu Statele Unite ale Americii, astfel că ar fi făcut absolut orice pentru a câștiga, măcar la nivel declarativ.

Din nefericire, pradă orgoliului uman a picat Laika, un suflet nevinovat care s-ar fi bucurat mai degrabă să fie iubită și îngrijită, fiind capabilă să ofere multă dragoste oricărui om îi acorda un pic de atenție și afecțiune, iar acest lucru avea să fie recunoscut chiar de cei care au participat, la vremea respectivă, la misiune.

De-a lungul istoriei, multe animale au suferit destine similare. Pentru a exemplifica, trebuie doar să ne amintim de miile de șoareci, iepuri sau pisici folosite drept cobai de industria farmaceutică, dar și de cea cosmetică.

Este drept că fără sacrificiul acestor animale, omenirea nu ar fi reușit nicicând să evolueze, însă în ciuda descoperirilor pe cârca animalelor, se pare că omul a pierdut din vedere aspectul care ar trebui să-l caracterizeze cel mai bine și să-l separe de restul ființelor de pe Pământ: umanitatea.