Orgoliile Elenei Ceaușescu i-au încheiat cariera, dar și viața: „TVR înseamnă Tudor Vornicu şi restul”

Tudor Vornicu a fost un cunoscut ziarist și om de televiziune, în perioada comunistă, dar a dispărut brusc de pe micile ecrane.

El s-a făcut remarcat, în mod deosebit, la Televiziunea Națională, dar și la ziarul Scânteia, unde a scris mulți ani.

Tudor Vornicu, unul dintre primii mari oameni de televiziune de la noi din țară

Tudor Vornicu se năștea la Anghelești, județul Vrancea, în anul 1926. Venea pe lume într-o familie modestă, tatăl său fiind învățător, iar mama, dintr-o familie de origine italiană (care venise în România în anul 1892), casnică.

Totuși, unul dintre unchii său a deținut fabrica de sticlă Azuga, ca informație de referință.

În anul 1930, familia tânărului Tudor Vornicu se vedea nevoită să se mute într-o localitate din Delta Dunării, iar acesta obligat să schimbe frecvent școlile.

A învățat, de-a lungul timpului, la Galați, la Tulcea, ca mai apoi și la București, la Liceul Gheorge Șincai, unde obținea rezultate remarcabile și lua examenul de Bacalaureat cu brio în anul 1945.

În tinerețea sa, Tudor Vornicu a practicat rubgy la Pandurii Tudor Vladimirescu, dar și alte sporturi ca atletism sau tir.

Totuși, viața avea să-l ducă pe alte drumuri, iar în 1948 devine reporter la ziarul Sportul Popular, unde a lucrat până în anul 1956, an în care se angajează la celebrul ziar comunist Scânteia.

Mai târziu, ajunge să fie numit atașat cultural la Ambasada României la Paris, drept pentru care prinde oportunitatea de a transmite, de la fața locului, inclusiv numirea în funcție a lui Charles de Gaulle, ca cel de-al 18-lea președinte al Franței.

Mai mult, a relatat amănunte despre vizita succesorului lui Stalin, Nikita Hrușciov, la Paris.

Evident, anii pe care a avut ocazia să-i petreacă la Paris i-au introdus „microbul” televiziunii, mai târziu devenind unul dintre cele mai mari nume de la Televiziunea Națională.

Avea să devină coordonator al Festivalului Cerbul de Aur, dar și realizator al multor emisiuni, în rândul celor mai importante numărându-se: „De la A la… Infinit”, „Studio N”, „Mozaic duminical”, „Fotograme din realitate”, „Album duminical”, „Post Meridian”, „Punct”, „Contrapunct”, „Gala Desenului Animat”, „Metamorfoze”, „Cum vă place?” sau chiar „Parada duetelor”.

Cei din generațiile anterioare își pot, de asemenea, aminti cu mare nostalgie de Revelioanele realizate de Tudor Vornicu la TVR.

Pus „pe liber” de televiziune, moare la scurt timp după aceea: „Se pare că Elena Ceauşescu nu-l plăcea”

În anul 1988, el primea Premiul special al juriului ACIN 1988 pentru întreaga activitate și pentru contribuția deosebită adusă la crearea unei școli a documentarului românesc de televiziune.

Cu toate că modelat spiritul televiziunii românești și i-a învățat pe mulți meserie, Tudor Vornicu a fost, la un moment dat, exclus „de pe sticlă”.

„În ’89 i se luaseră aproape toate emisiunile, De la A la… Infinit, emisiunile de sâmbăta seara, programe pe care el le realiza. Se pare că Elena Ceauşescu nu-l plăcea. Avea mult prea multă popularitate. Pentru că nu era o glumă atunci când se spunea că TVR înseamnă Tudor Vornicu şi restul”, declara Octavian Sava.

La scurt timp după ce s-a întâmplat asta, marele jurnalist român își dădea ultima suflare, în data de 2 aprilie 1989, cu câteva luni înainte de căderea comunismului, în țara noastră.

„La înmormântare a fost enorm de multă lume, fiica lui, care aştepta un copil, femei frumoase care plângeau de ţi se rupea inima, echipa lui, tulburată la maximum, şi un tânăr foarte ingenios care a dat cu oţet florile de pe ne­număratele coroane ca să nu fie furate. Liliecii erau înfloriţi. Era floarea lui prefe­rată”, relata Irina Margareta Nistor, la un moment dat.

„Era un profesionist impecabil, inclusiv în privinţa filmelor, gata să te susţină, să-ţi ia apărarea, ceea ce într-o epocă de laşitate era şi mai de preţ”, a mai spus, de asemenea, criticul de film, Irina Margareta Nistor.

Ba mai mult, se bănuia că, pe timpul vieții sale, Tudor Vornicu ar fi fost mai mult decât un colaborator al Securității, astfel că excluderea sa din televiziune pare cu atât mai bizară.