Misterul sicrielor mici de 10 centimetri. Unde au fost descoperite, care sunt teoriile privind originea lor
În 1836 s-a născut misterul sicrielor mici de 10 centimetri. Este vorba de un total de 17 mini-coșciuge făcute din lemn, de dimensiuni liliputane, ale căror creatori și origine încă este dezbătută de oamenii de știință după aproape două secole de la descoperirea lor.
Unde au fost găsite mini-coșciugele
Povestea sicrielor mici de 10 centimetri a început în 1836, când un grup de tineri era la vânătoare de iepuri pe dealurile cețoase din zona Arthur’s Seat, de lângă Edinburgh, Scoția. Spre surprinderea lor, în loc de iepuri, au găsit 17 coșciuge de lungimea unei jumătăți de palmă a căror existență și origine încă îi pune în încurcătură pe oamenii de știință.
Conform iflscience.com, se spune că sicriele erau așezate pe două rânduri de câte 8, al treilea rând fiind alcătuit dintr-un singur mini-coșciug. În interiorul fiecăruia se află câte o figurină din lemn, ca niște păpuși, îmbrăcate distinct în haine personalizate, cusute cu grijă, pe care experții le-au datat ca fiind de la 1830.
Azi, aproape două secole mai târziu, originile și scopurile pentru care au fost create rămân un mister, mai ales că doar opt dintre ele au rezistat până acum.
De-a lungul timpului au fost propuse mai multe ipoteze pentru a explica misterul sicrielor mici de 10 centimetri în ceea ce privește construcția lor și motivele pentru care au fost făcute.
Cine a făcut sicriele mici de 10 centimetri
Una dintre ele avansează ideea că ar fi vorba de instrumente folosite de cine știe vrăjitoare ale timpului respectiv pentru a se răzbuna pe dușmani, iar că păpușile ar reprezenta persoanele vizate. Totuși, figurinele par fi fost făcute cu multă grijă, aproape cu respect pentru detalii și nu cu intenții rele.
De aceea, alții au propus ipoteza folosirii lor pentru „înmormântări-surogat”. Noțiunea a fost propusă pentru prima oară într-un articol publicat de ziarul Edinburgh Evening Post, pe 20 august 1836, în care se specula că sicriele sunt rezultatul „unui obicei străvechi ce era practicat în Saxonia, de înmormântare a reprezentării unui prieten decedat în zone îndepărtate” și care nu a putut fi înmormântat propriu-zis în ținutul natal.
Citește și: Legenda Castelului Peleș. De ce se temeau soții Ceaușescu să-și petreacă nopțile aici.
Același lucru l-a susținut și ziarul Caledonian Mercurry din 25 august 1836, ce scria că figurinele au fost create pentru a reprezenta marinari pierduți pe oceane ale căror soții au încercat să le ofere „o înmormântare creștină”. În aceeași perioadă, s-a mai lansat și ipoteza că sicriele mici de 10 centimetri ar fi opera unui singur individ tulburat mintal.
Care sunt teoriile privind originea lor
În 1976, Dr Walter Hâvemick, directorul de atunci al Muzeului din Hamburg, a publicat o descriere a sicrielor, legând crearea lor de „credința în proprietățile supranaturale ale prezenței mătrăgunei într-un coșciug”.
În unele credințe populare îngroparea rădăcinilor de mătrăgună în sicrie miniaturale simboliza spiritele bune care puteau aduce noroc proprietarilor sicrielor. Hâvemick a fost de părere că sicriele de la Arthur’s Seat au fost ascunde de vreun negustor pentru a fi vândute mai târziu, dar fără ca vreo dovadă clară să-i susțină supoziția.
Cea mai sinistră dintre teorii este cea conform căreia sicriele mici de 10 centimetri au fost făcute de o pereche faimoasă de criminali din secolul al 19-lea, William Burke și William Hare, cunoscuți ca „ucigașii de la West Port”.
Între 1827-1828, cei doi au fost responsabili pentru moartea a 16 persoane ale căror trupuri le foloseau pentru disecții și experimente medicale.
Teoria a fost propusă de The Journal for Edinburgh History și propune varianta conform căreia Burke și Hare ar fi creat figurinele și sicriele pentru a ține socoteala victimelor. Dar nici această teorie nu prea se potrivește cu realitatea, pentru că 12 dintre victimele celor doi asasini au fost femei, pe când toate figurinele de la Arthur’s Seat erau îmbrăcate ca niște bărbați.
Prin urmare, misterul sicrielor mici de 10 centimetri persistă și după aproape două secole, mini-coșciugele fiind găzduite și expuse de Muzeul Național al Scoției.