Misterele îmbălsămării la egipteni, dezvăluite în premieră: cum erau ”păstrați” faraonii

Rețetele egiptene antice pentru îmbălsămarea anumitor părți ale corpului au fost dezvăluite. Iată cum erau ”păstrați” faraonii.

Descoperirea unui atelier de mumificare din Egiptul Antic din Saqqara le-a permis cercetătorilor să dezvăluie rețetele secrete pe care le foloseau îmbălsămătorii pentru a conserva diferite părți ale corpului, în urmă cu aproape trei milenii. În mod uimitor, multe dintre unguentele implicate în proces conțineau ingrediente din părți îndepărtate ale lumii, ceea ce sugerează că pasiunea egiptenilor pentru mumificare a ajutat la susținerea unei străvechi rețele comerciale globale.

Cum erau îmbălsămați faraonii

Datând din dinastia a 26-a, instalația de îmbălsămare a fost găsită aproape de piramida regelui Unas și se crede că a fost folosită între 664 și 525 î.Hr. În timp ce excavau atelierul subteran, arheologii au dat peste 121 de boluri și pahare inscripționate cu instrucțiuni de îmbălsămare.

Printre informațiile scrise pe aceste vase se numărau instrucțiuni precum „să pună pe cap” și „pansament sau îmbălsămare cu el”, în timp ce altele erau etichetate cu denumiri de substanțe de îmbălsămare precum „antiu” sau „sefet”. Folosind cromatografia gazoasă și spectrometria de masă, cercetătorii au putut determina compoziția chimică a reziduurilor conținute în 31 dintre aceste recipiente, dezvăluind astfel rețetele exacte utilizate pentru diferitele etape ale procesului de îmbălsămare.

„Cunoaștem numele multora dintre aceste ingrediente de îmbălsămare, de când au fost descifrate scrierile egiptene antice”, a explicat liderul excavațiilor Susanne Beck de la Universitatea din Tübingen.

Înainte de această descoperire uimitoare, cercetătorii au încercat să identifice aceste substanțe pe baza unor texte antice, inclusiv un manual vag de mumificare despre care se crede că a fost scris în jurul anului 1450 î.Hr. Cu toate acestea, rezultatele analizei chimice dezvăluie că egiptologii nu au presupus bine cu privire la unele dintre aceste materiale.

De exemplu, substanța denumită „antiu” a fost în general tradusă ca smirnă sau tămâie, dar rezultatele au arătat că este, de fapt, un amestec de ulei de cedru, ulei de ienupăr/chiparos și grăsimi animale. Un alt ingredient important numit „sefet”, între timp, s-a dezvăluit a fi „un unguent parfumat (formulă pe bază de grăsimi) cu aditivi din plante”.