Mândria României de altădată, Roman scotea 125 de camioane pe zi: ce s-a ales de victima privatizării post-decembriste

Cine nu știe de existența camioanelor Roman? Era o vreme când le vedeai pe toate drumurile, acestea fiind cele mai populare mașini „mari” de la noi din țară, cu ani în urmă.

Evident, acest lucru se întâmpla din două motive. În primul rând, pe timpuri, Roman SA, din Brașov, funcționa „stas”.

În al doilea rând, toți cei care au trăit în epoca comunistă știu că, în acei ani, industria românească încerca să se situeze oarecum într-un cerc închis, liderii țării refuzând importurile din alte țări, în ciuda faptului că, poate, în anumite, cazuri, produsele românești nu se ridicau neaparat la standardele vremurilor, dar funcționau, totuși, decent.

Roman SA, una dintre multele fabrici românești care trăiește din amintiri

Chiar și așa, în acest articol nu vom dezbate moralitatea deciziilor guvernului comunist, ci istoria unei societăți care, ani de-a rândul, a umplut străzile țării cu camioane Roman, după cum menționam anterior.

Pe timpuri, la Roman SA se produceau 150 de camioane pe zi. În ultima perioadă (situație valabilă până în 2021), se ajunsese la un total de 5 utilitare pe an.

Compania a trecut printr-o perioada de insolvență care, evident, nu a venit nici cu profit și nici cu gloria de odinioară.

Interesant este că Roman SA și-a petrecut o bună parte din existența sa post-decembristă în urmbra unui acționar majoritar numit Asociația Pro Roman, care a luat ființă la începutul anilor 2000, un pic cam „pe genunchii” unei mâini de politicieni „întreprinzători”, cu scopul preluării fostului gigant producător de camioane. În prezent, asociația cu pricina se află în faliment.

În 2021, fabrica de camioane avea numai 110 angajați, după ce o bună parte dintre ei au plecat sau, cei mai mulți dintre ei, s-au pensionat.

La sfârșitul anilo 1970, societatea se afla la vârful producției, scoțând zilnic pe piață mai bine de 125 de camioane. Firește, atunci avea nu 110 angajați, ci 26.000.

Revenind în prezent, o bună parte dintre veniturile companiei au fost realizate din producția de piese de schimb. Au existat, la un moment dat, o serie de discuții cu Armata pentru modernizarea unor mașini, însă această afacere, fie ea și finalizată, nu ar fi readus Roman SA veniturile din vremurile sale de top.

Mai mult, alte discuții au existat și cu guvernul din Pakistan, însă la licitație au participat, de asemenea, firme consacrate în lume ca Mercedes sau chiar Volvo.

Directorul uzinei, Carol Rugacs susţinea, la un moment dat, că uzina ar putea produce şi autobuze electrice, dar pentru crearea prototipurilor pentru variantele de 8 m sau de 12 m ar fi fost nevoie de o investiţie considerabilă care ar fi sărit de 3-4 milioane de euro.

Ca idee în 2019, Roman SA ar fi înregistrat, totuși, un profit record în 2019, și anume de 77,66 de milioane de lei, cu o cifră de afaceri de 5,32 de lei. Totuși, profitul a fost obținut din vânzarea activelor, nu din producția de camioane, ceea ce spune cam totul, în context.

Roman SA, de la începuturile sale în România ante-comunistă

Roman este o fabrică care a fost înfiinţată în 1938, scopul său inițial fiind acela de a produce armament. Totuși, în anul 1953, imediat după naţionalizare, a fost numită Steagul Roşu, iar comuniștii i-au găsit altă întrebuințare: fabricarea de autocamioane.

Primul autocamion Roman a fost produs în anul 1954, iar acela a fost doar începutul unei perioade pline de succes.

Până în anul 1977, Roman SA, ajungea să bifeze o producție de 33.000 de unităţi pe an, cu alte cuvinte, un adevărat record.

Același lucru s-a întâmplat și cu angajații fabricii. Dacă în anul 1954, fabrica avea 4.400 de lucrători, în 1978 ajunsese deja la 26.000 de angajați.

În consecință, Steagul Roşu a devenit cea mai mare uzină din Braşov, producând, de asemenea, autocamioane pentru export.

Modele Carpaţi, Bucegi, ROMAN sau DAC erau extrem de apreciate în afara României Socialiste, mai ales în Ungaria, RDG, Polonia, Grecia sau chiar Statele Unite ale Americii.