Înainte de Gigi Becali a fost Vasiliu Bolnavu: dădea nevoiașilor, în stânga și-n dreapta, cu șapte mâini. A sfârșit uitat de toți

În zilele noastre, puțini sunt cei care mai știu cine a fost, cu adevărat, Constatin Vasiliu Bolnavu și, mai ales, de ce este el relevant pentru România.

În prezent, omagiem filantropi ca Gigi Becali – ceea ce, în definitiv, nu este un lucru rău, însă nici de cei de dinainte nu ar trebui să uităm, desigur.

Constantin N. Vasiliu Bolnavu și facerea de bine

Constantin N. Vasiliu Bolnavu s-a născut în anul 1867, iar viața sa a fost dedicată, aproape în totalitate, facerii de bine.

Fost deputat liberal, Constantin N. Vasiliu Bolnavu, decidea, în anul 1923, să înființeze o fundație de binefacere pentru a promova și ajuta elitele intelectuale.

Se baza, în special, pe ajutorarea tinerilor ardeleni, bucovineni și basarabeni, care aveau tragere de inimă spre a-și continua studiile în capitala României Mari.

Nu a durat mult și Constantin N. Vasiliu Bolnavu a donat instituției suma impresionantă de douăsprezece milioane de lei, ceea ce punea în inferioritate bugetul național pentru cazarea studenților în cămine.

Cumpăra, în Piața Amzei, o clădire ce cuprindea „Căminul pentru studenți Vasiliu Bolnavu”, dar și o bobliotecă, o editură proprie și o sală destinată conferințelor.

Câțiva ani mai târziu, filantropul dona, de asemenea, 575 de hectare de teren în apropierea localității Sinaia, cu scopul de a fi construită o stațiune de odihnă și creație pentru intelectualii români din categoria menționată mai devreme.

„Tot ceea ce fac este numai din îndemnul sufletului meu, căci doresc să fiu recunoscător către ţară şi neamul meu în faţa bunului Dumnezeu.

Am făcut biserici în mijlocul locuitorilor pe lângă care am trăit, pentru a-i apropia cât mai mult la rugăciuni către bunul Dumnezeu.

Încă de acum 12 ani am înfiinţat fundaţia universitară, cu toate formele legale, pe lângă care am adăugat şi căminuri pentru fiii de ţărani şi de funcţionari fără mijloace.

Pe lângă recunoştinţa ce am avut în faţa bunului Dumnezeu, după cum v-am arătat până acum, sufletul meu m-a îndemnat să-mi îndrept atenţiunea şi către instituţiile culturale ale ţării, către intelectuali şi către funcţionarii statului cei mai destoinici care au lucrat şi luptat numai pentru binele neamului, dându-le în mod gratuit câte un lot în această staţiune climatică, astfel ca aceste elemente valoroase, concentrate la un loc în timp de repaus, să poată şi mai departe aduce foloase ţării.

Prezenţa d-voastră astăzi aici mă face să cred că sunteţi în asentimentul meu şi mă încurajează atât pentru ceea ce am făcut, cât şi pentru ceea ce sufletul meu mă îndeamnă să mai fac de acum înainte”, declara Constantin N. Vasiliu Bolnavu, la vremea respectivă.

Moartea și uitarea merg mână în mână: Vasiliu Bolnavu „a coborât în mormânt ca orice muritor de rând”

„Într-o vreme când viaţa studenţească era grea, apăsătoare chiar, tinerii săraci n-aveau decât să bată la uşa lui Vasiliu Bolnavu pentru a găsi adăpost şi hrană, şi pe deasupra, o îndrumare cinstită.

Numai datorită acestei prezenţe providenţiale feciorii de ţărani porniţi în Cetatea lui Bucur după lumină au putut să se întoarcă acasă cărturari. El a însemnat deopotrivă, pentru studenţii de la ţară şi de la oraş, un for de lumină, un cămin tot atât de cald ca şi cel părintesc sau poate mai cald”, se arata într-un articol din ziarul Curentul.

După cum s-a observat în presa timpurilor respective, Vasiliu Bolnavu a „coborât în mormânt ca orice muritor de rând”. Imediat după moartea sa, din anul 1944, s-a așternut liniștea peste amintirea marelui filantrop Constantin Vasiliu Bolnavu, el fiind ținut minte astăzi doar de o mână de oameni, dintre care, în mod evident, istorici și specialiști – nicidecum de cei populația de rând.

„Ieri dimineaţă, la ora 11.30, la locuinţa defunctului Constantin N. Vasiliu Bolnavu din strada C. A. Rosetta, No. 36 a fost oficiat serviciul religios pentru înmormântarea lui”, se arăta, de asemenea, în presă.