Magnatul român supranumit „Regele de fier”: după ce i-a umplut pe toți de daruri a fost îmbrăcat în zeghe, urcat într-o dubă şi trimis la Doftana. Viața tumultuoasă a celui care a fost Max Auschnitt

Magnatul român supranumit „Regele de fier”: după ce i-a umplut pe toți de daruri a fost îmbrăcat în zeghe, urcat într-o dubă şi trimis la Doftana. Viața tumultuoasă a celui care a fost Max Auschnitt

Max Auschnitt a fost cunoscut, la vremea lui, ca un mare industriaș. A fost administratorul Uzinelor și Domeniilor Reșița, fiind unul dintre cei mai talentați oameni de afaceri ai perioadei interbelice, în România.

Ca în oricare altă perioadă de timp, afacerile sale au fost influnțate, în egală măsură, și de regimul politic existent la noi în țară, iar antisemitismul vremurilor i-au adus lui Max Auschnitt multe probleme.

Magnatul român supranumit „Regele de fier”: după ce i-a umplut pe toți de daruri a fost îmbrăcat în zeghe, urcat într-o dubă şi trimis la Doftana. Viața tumultoasă a celui care a fost Max Auschnitt
Magnatul român supranumit „Regele de fier”: după ce i-a umplut pe toți de daruri a fost îmbrăcat în zeghe, urcat într-o dubă şi trimis la Doftana. Viața tumultoasă a celui care a fost Max Auschnitt

Max Auschnitt a știut cum să facă afaceri, dar n-a știut să-și aleagă prietenii

S-a născut în anul 1888, la Galați, într-o familie de evrei ucraineni. A învățat destul de devreme care sunt secretele afacerilor, de vreme ce tatăl său avea o mică companie care se ocupa cu importul și exportul de fier.

Ulterior, avea să studieze la Viena, în cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale și de Export, ca la revenirea în țară să preia o fabrică de sârmă și cuie, din orașul său natal, ce aparținea tatălui său.

Imediat după Marea Unire, deschidea birouri și în Banat, formând alături de fratele său, Edgar, o societate.

Max Auschnitt a fondat uzinele metalurgice Titan-Nădrag-Călan, din care astăzi a mai rămas doar o ruină, însă numele său este strâns legat și de industria utilajelor grele și a armamentului. În plus, omul de afaceri ne-a lăsat moștenire ceva ce folosim cu spor și în zilele noastre: pungile cu fermoar.

„Regele de fier”, așa cum era supranumit el, a preluat uzinele de la Reșița după două secole de la construirea acestora, baza fiind pusă de industriașii din Imperiul Austro-Ungar, primind o ofertă pe care nu putea, sub nicio formă, să o refuze. Transforma, așadar, o companie aflată în pragul falimentului într-una profitabilă, cu cel mai mare capital social din România acelor timpuri.

Așa cum menționam la începutul acestui articol, evoluția lui Max Auschnitt a fost marcată de ceea ce dictau cei care erau la putere, în acele momente.

A reprezentat Camera de Comerț și Industrie Galați în Senatul României și a susținut financiar Partidul Național Țărănesc, fiind un mare simpatizant al lui Virgil Madgearu. În paralel, era, cel puțin inițial, un apropiat al Regelui Carol al II-lea, fiind, de asemenea, prieten cu mulți oameni importanți ai vremurilor.

Se spune că avea capacitatea de a fi rival, dar și prieten cu principalii săi competitori. Un bun exemplu este relația pe care a avut-o cu Nicolae Malaxa, cu care a fost deopotrivă partener, dar și rival.

Împreună cu acesta avea, la un moment dat, ocazia să-i dăruiască regelui o geantă cu bani, ca drept mulțumire pentru faptul că monarhul sprijinise industria românească, or cel puțin acesta a fost motivul oficial. De altfel, se spune că evenimentul nu ar fi fost unul izolat, de vreme ce Carol al II-lea pare să se fi bucurat din plin de banii primiți și de la Auschnitt.

În 1939, regele se delimita de el, notând într-un jurnal: „Jidanul, tot judan rămâne, oricât de simpatic ar fi ca om”. Nu este niciun secret faptul că acesta avea convingeri antisemite destul de solide. Nu dura mult și Max Auschnitt era înlăturat de la conducerea uzinelor Reșița.

„Sunt două aspecte. Unul care ţine de o anume frână pe care la un moment dat Max Auschnitt a pus-o în ceea ce priveşte cadourile şi susţinerile financiare pentru Carol şi Elena Lupescu. El căuta să se afişeze prin opere caritabile de mai mare amploare, ajutând pe cei săraci, întreţinând scriitori, artişti”.

Faptul că Auschnitt era evreu şi nu era văzut cu ochi bui. Spre deosebire de partenerul lui, Nicolae Malaxa, Auschnitt a încercat să limiteze relațiile comerciale cu nemţii, „de la bun început a sesizat că Germania devine prima putere a Europei”, sugera istoricul Ioan Scurtu.

Max Auschnitt poveste de viata cladire gigi becali 2
Max Auschnitt, fotografie de colecție

„Regele de fier” și-a cumpărat libertatea de la legionari și a fugit de comuniști

Mai târziu, Auschnitt era denunțat către ministerul Justiției, pentru periclitarea producției de armament a României, după ce se spusese despre el că ar fi realizat niște tranzacții financiare ilegale prin UDR.

Era audiat de către procurori, în timp ce Nicolae Malaxa încerca să facă presiuni asupra sa să-i cedeze acțiunile în cadrul companiei unde erau parteneri. „Era de mai bine de un an în război cu Malaxa. Pentru asta a fost dat afară? Sau pentru că era ovrei? Sau pentru că era ovrei, primise Malaxa ordin să se certe cu el?”, nota Constantin Argetoianu, atunci.

„A fost îmbrăcat în strate vărgate, urcat într-0 dubă și trimis la Doftana”, se mai arată într-un fragment aparținând lui Argetoianu. În 1939, îi ceda lui Malaxa acțiunile, în ciuda faptului că acesta îl trădase, și era trimis la închisoare. În 1940, era condamnat la șase ani de închisoare.

Imediat după abdicarea lui Carol al II-lea, mareșalul Ion Antonescu, un alt antisemit cu ștate vechi, avea să fie convins de Auschnitt să-l elibereze din închisoare. Însă cum totul are un preț. În 1942, acesta era eliberat, în schimbul donării acțiunilor de la Titan-Nădrag-Călan către Statul Român.

Fiindcă se temea de tot ceea ce înseamnă regim autoritar, Max Auschnitt pleca la New York, iar comuniștii îi anulau cetățenia română din cauza faptului că își cumpărase libertatea de la legionari. În 1959 murea, la vârsta de 71 de ani.

În anii 2000, fiul acestuia, Steven Auschnitt, recupera de la Statul Român o parte din averea tatălui său, confiscată de comuniști, printre care și 20 de case din orașul Oțelu Roșu, pe care care le lăsa chiriașilor care locuiau deja în ele.

Totuși, acesta i-a vândut lui Gigi Becali un palat aflat pe Aleea Alexandru, în București, colț cu Aviatorilor.

Mai multe amănunte despre această tranzacție poți vedea în clipul de mai jos. La vremea respectivă, fiul industriașului spunea: „Mi-a dat preţul meu! Mi-a spus că facem afacerea în două zile. M-am gândit că două zile e cam puţin pentru aşa o afacere. Vorbim de milioane. În ziua următoare s-au întâlnit avocaţii şi apoi a plătit. S-a dus numai să se uite la casă, fără să verifice actele. Şi gata!”.

12:53 / 05.08.2022