Fotografia pe film se întoarce în viețile noastre: ce trebuie să știi despre asta, dacă vrei „să te întorci la origini”

Fotografia de film pare că se întoarce în viețile noastre și din ce în ce mai mulți fotografi șterg praful de pe vechile camere sau caută să cumpere unele „noi” de pe site-urile de vechituri sau cele de profil.

Ce-i drept, mulți încă nu înțeleg această pasiune și se simt confortabil să facă poze cu telefonul, însă pentru alții, aceasta devine singura modalitate prin care pot să obțină imagini cu adevărat bune și artistice.

Pentru fotograful care s-a născut și s-a format în era magiei filmului, fotografia de film poate să creeze o imagine diferită față de ceea ce știe să facă orice aparat digital.

Această ramură dă naștere unor imagini de o profunzime și o unicitate care nu pot fi găsite în digital. Fiecare cadru este însoțit de anticiparea modului în care va arăta imaginea. Există, de asemenea, și entuziasmul așteptării pentru a vedea ce îți vor dezvălui expunerile, combinate cu tipul de film, tipul camerei și, într-un final, cu procesarea în sine.

În primul rând, ce este, mai exact, fotografia pe film

Fotografia pe film este o metodă de captare a imaginilor folosind film sensibil la lumină. Reprezintă mijlocul celor trei ere ale fotografiei, adică ceea ce a funcționat între fotografia cu plăci de sticlă sau metal acoperite cu o emulsie sensibilă la lumină și fotografia digitală, care folosește un senzor electronic sensibil, la rândul său, la lumină.

Fotografia pe placă și fotografia pe film sunt ambele subseturi ale ceea ce este cunoscut sub numele de fotografie analog, deși filmul și analogul sunt adesea folosite în mod interschimbabil de fotografi pentru a se referi la orice proces de fotografiere care se bazează mai degrabă pe reacții chimice decât pe senzori electronici.

Procesul de fotografiere pe film implică, de obicei, utilizarea unei camere care deține o rolă de film, care este rulată după fiecare expunere. Filmul este, mai apoi, developat într-o cameră obscură sau trimis la un laborator pentru a fi procesat și imprimat pe hârtie fotografică.

Fotografia pe film este adesea considerată o formă tradițională și mai artistică, deoarece procesul necesită o înțelegere aprofundată a mediului, inclusiv a limitărilor acestuia. Spre deosebire de camerele digitale, în care poți vedea atât cadrul, înainte să îl faci, cât și fotografia, imediat după ce ai dat click, fotografia dpe film necesită un dram de răbdare.

O scurtă istorie a fotografiei

Louis Daguerre este cel care a introdus în lume dagherotipia, adică primul procedeu fotografic disponibil public, în 1839.

Fotografiile create în timpul acelei ere nu erau foarte detaliate, iar metodele timpurii nu au putut fi folosite pentru a crea copii ale fotografiei.

În 1848, Frederick Scott Archer a inventat procedeul de colodion al plăcilor umede și și-a publicat lucrarea în 1851. Spre deosebire de procesele anterioare, care produceau fotografii pe metal, fotografiile cu colodion puteau fi făcute pe negativ, utilizând un mediu transparent, cum ar fi sticla.

Câteva decenii mai târziu, George Eastman aducea fotografia în epoca filmului. La începutul anilor 1880, Eastman a început să dezvolte o rola de film flexibilă, ca alternativă pentru plăcile de sticlă și a primit un brevet pentru invenția sa în 1885.

În 1888, a brevetat și a lansat aparatul foto Kodak, iar fotografia pe film a devenit disponibilă publicului larg.

De-a lungul secolului al XX-lea, au luat ființă și alte mari companii care au produs aparate foto, iar fotografia de film a continuat să fie promovată prin formate și tehnologii net superioare, pe măsură ce au trecut anii.

Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XX-lea, fotografia digitală intra în viețile noastre, iar aceasta a început, pic cu pic, să înlocuiască fotografia de film, aducând această artă în a treia sa fază, cea pe care o cunoaștem acum,

De ce sunt oamenii pasionați, din nou, de fotografia pe film

Unii fotografi sunt de părere că filmului „separă grâul de neghină”, iar părerea lor poate sta în picioare. Nu toată lumea poate crea o fotografie folosind filmul.

Este nevoie de experiența și de sute sau mii de role de film pentru a produce o imagine care să arate bine și artistic.

Filmul are un număr limitat de cadre, spre deosebire de cadrele aproape nelimitate de la camerele digitale. Abilitatea oricărui fotograf poate fi măsurată astfel.

Totuși, nu trebuie să fii neaparat profesionist pentru a te bucura de fotografia de film. Există o mulțime de opțiuni ieftine disponibile pentru a te perfecționa.

Unul dintre motivele revenirii fotografiei pe film este noua generație care pare să aibă o afinitate pentru lucrurile vintage care erau la modă înainte ca ei să se nască.

Filmul surprinde diferența dintre umbre și lumini mult mai eficient. Gama dinamică pentru filmul alb-negru este, spre exemplu, destul de mare, între 5 și 6 trepte. Majoritatea filmelor au aproximativ 3 stopuri. Practic, asta înseamnă că poți face mici greșeli de expunere care ar putea să treacă neobservate, dar mai ales, ai putea a capta detalii în zonele subexpuse sau supraexpuse.

Mai mult, fotografia de film îți va încetini procesul de fotografiere și asta va avea ca rezultat imagini mai bune.

Camerele digitale de astăzi pot captura imagini cu una dintre numeroasele setări automate. Când utilizezi o cameră cu film, ești conștient că aceste cadre sunt limitate, așa că te vei asigura că fiecare dintre ele este măsurată, expusă și compusă corect înainte de a apăsa butonul declanșator.

Un fel de „măsoară de două ori și taie o singură dată”.

Acest proces încetinește mai ales când vine vorba despre fotografia de format mare, deoarece acolo ai doar un cadru.

Se poate spune că există un motiv serios pentru care multe pelicule de astăzi sunt încă trase pe film. Câteva titluri care au fost filmate așa: Inception, Once Upon A Time In Hollywood, A Quiet Place, dar și filmele Batman ale lui Christopher Nolan.

Fiecare tip de film are unicitatea sa care nu necesită nicio modificare în Photoshop. Bineînțeles, poți face asta, însă nu vei face decât să strici ceea ce ai reușit să faci.

În cele din urmă, revenirea la fotografia pe film este modul omenirii de a se conecta la artă mai abitir. Ne întoarcem la elementele de bază: diafragma, viteza obturatorului și ISO, cele trei fiind denumite triunghiul de expunere.

Dacă vei stăpâni această „sfântă treime” a fotografiei, ai șanse reale să realizezi imagini cu adevărat unice, dacă, în plus, ai și un pic de spirit artistic la purtător, combinat cu multă muncă.