Diferențele dintre Indiana Jones și un arheolog adevărat: unde greșesc filmele

În această vară, Indiana Jones revine pe marile ecrane în Dial of Destiny, ultima parte a acestei povești cinematografice.

Personajul a jucat și un rol semnificativ în modelarea viziunii asupra arheologiei, ca domeniu, și nu toți arheologii sunt fericiți din această cauză.

Vânător de comori vs. arheolog

Care este diferența dintre un arheolog și un vânător de comori, asemenea lui Indiana Jones? În general, arheologii excavează site-uri și examinează toate caracteristicile pentru a obține mai multe perspective asupra trecutului.

În schimb, un vânător de comori caută obiecte valoroase pentru câștig personal, adesea în detrimentul contextului înconjurător.

„Arheologia nu se referă niciodată la căutarea unui singur obiect, mai ales atunci când acel obiect este imediat îndepărtat din contextul în care este găsit”, a declarat Dr. Christopher Lowman, profesor asistent de predare la departamentul de antropologie de la Universitatea din California.

În afara escapadelor sale interesante, Indiana Jones este și lector la o universitate, cu un doctorat. De fapt, această trăsătură a backgroundului său devine mai importantă pe măsură ce seria de filme progresează, din ce în ce mai mult, aventurile sale se pun în contrast cu rolul său academic într-o universitate în care predă și discută despre practicile arheologice.

„Cred că, în special pe măsură ce seria de filme se derulează, este foarte clar că el duce o viață care, cel puțin dintr-o perspectivă sezonieră, seamănă mult cu ceea ce fac mulți arheologi academicieni astăzi”, a adăugat Lowman. „Ei predau cursuri în timpul anului, apoi merg pe teren și fac cercetări”.

Cu toate acestea, aici se termină asemănările dintre Indiana Jones și arheologii din lumea reală. În momentul în care părăsește sala de curs, munca lui de teren devine oarecum suspectă.

„Cred că există asemănări”, a adăugat Lowman, dar „odată ce ajunge pe teren, ceea ce face este probabil mai grav decât ceea ce făcea majoritatea contemporanilor săi din anii 1930 în ceea ce privește conservarea sitului”.