Descoperirea care ne arată cum se făceau operațiile acum mii de ani: concluziile cercetătorilor VIDEO

Un craniu aparținând unei femei din epoca bizantină, din centrul Italiei, prezintă semne de intervenție chirurgicală.

Raportând descoperirea într-un nou studiu, cercetătorii au punctat că pacienta probabil ar fi suferit o serie de intervenții pentru a trata o „afecțiune patologică sistemică”, deși nu pot spune exact ce a fost în neregulă cu ea sau dacă operațiile au avut vreun efect pozitiv.

Craniul a fost recuperat din necropola lombardă de la Castel Trosino, folosită pentru înmormântări între secolele VI și VIII.

După căderea Imperiului Roman, situl a devenit o fortăreață strategică bizantină și a fost locuit de unele dintre cele mai bogate familii lombarde.

Săpăturile de la Castel Trosino au scos la iveală bunuri funerare de valoare, inclusiv aur și bijuterii fine, iar autorii studiului spun că noua lor descoperire surprinzătoare reprezintă „prima dovadă a unei modificări osoase în formă de cruce pe un subiect viu”.

Operație „pe viu”, o procedură dureroasă, desprinsă, parcă, din filmele de groază

Aparent, făcutăcu ajutorul unei unelte de răzuit metal, cu muchii ascuțite, crucea conține o zonă rotunjită de os bine vindecat în centru. Potrivit cercetătorilor, o astfel de vindecare durează, de obicei, în jur de șase luni, ceea ce sugerează că femeia ar fi supraviețuit procedurii.

Cu toate acestea, un al doilea set de „semne în formă de V” nu arată o astfel de vindecare, ceea ce înseamnă că femeia probabil a murit foarte curând după această a doua operație – nu este clar dacă a murit sau nu ca rezultat direct al acestei intervenții chirurgicale pe craniu.

„Am constatat că femeia a supraviețuit mai multor intervenții chirurgicale, fiind supusă unei terapii chirurgicale de lungă durată, care a constat într-o serie de foraje succesive”, a explicat autorul studiului, Ileana Micarelli, într-un comunicat.

„Ultima intervenție chirurgicală pare să fi avut loc cu puțin timp înainte de moartea sa”, a adaugat coautorul Giorgio Manzi.

Cercetătorii s-au întrebat, de asemenea, dacă semnele ar fi putut fi lăsate de o formă brutală de pedeapsă judiciară cunoscută sub numele de decalvatio, care implică mutilarea prin scalpare. Înregistrările sugerează că această pedeapsă rară și dezonorantă ar fi fost aplicată strict soldaților care au dezertat sau celor care au făcut comerț fără licență.

„Prezența porozității pe suprafața craniului și a leziunii pe suprafața ectocraniană sugerează o afecțiune patologică sistemică”, au mai scris autorii studiului.

După ce au analizat texte din secolele I, al VII-lea și al XII-lea, cercetătorii au observat că trepanațiile în formă de cruce erau proceduri comune în antichitate, susținând și mai mult ideea că marcajele au fost derivate dintr-un fel de intervenție chirurgicală „arhaică”.