De la personaj real la legendă urbană: cine a fost Matache Măcelaru, comercianul cu grai dulce de lângă Gara de Nord

Se prea poate să fi auzit de Matache Măcelaru, prin prisma unui brand celebru al zilelor noastre. Însă puțini sunt cei care au habar că Matache a fost un personaj cât se poate de real și, pe deasupra, extrem de simpatic și de iubit de bucureșteni.

Pe numele real Loloescu Matache, „Măcelaru”, el a fost un jupân absolut al secolului XIX-lea. Avea să pornească de jos, însă spiritul său de întreprinzător îl transforma rapid într-un real succes al Bucureștiului, devenind, în timp, o legendă locală. De el auzise aproape toată țara.

Conform spuselor istoricului Adrian Majuru, Matache Măcelaru nu ar fi lasat în urma sa vreo rețetă specială de mezel, el fiind cunoscut, mai degrabă, prin prisma talentului său de a relaționa cu oamenii și de a ieși în evidență. Cu alte cuvinte, era măcelar, însă mai mult un om de marketing al acelor ani.

Povestea celebrului Matache Măcelaru, omul care a dat numele unui zone din Capitală

În ciuda faptului că, ulterior, Hala Matache și-a pierdut din strălucire, odinioară reprezenta un mare centru comercial al Bucureștilor de demult.

De altfel, nici presa nu s-a ocupat prea mult, în acest sens, evitând, cu fiecare articol scris, să readucă istoria în prezent prin amintirea detaliilor referitoare la acest loc plin de nostalgie.

Au existat, ce-i drept, anumite mențiuni în ziare, însă numai în momentul în care a fost salvată de la demolarea, deoarece municipalitatea își dorea un nou bulevard, Uranus.

În marginea orașului și aproape de Gara de Nord, în secolul al XIX-lea, se făceau aici afaceri profitabile, locul fiind un fel de Mecca a comercianților din vremurile de demult.

Loloescu Matache a „mirosit” oportunitatea, așadar și-a deschis o măcelărie, plansând-o fix pe colț, pentru a putea fi văzut din ambele direcții de mers, în fața halei.

Totuși, nu carnea l-a făcut celebru pe acesta, ci felul impresionant de a fi. Despre Matache se spune că avea un grai dulce, că vorbea frumos cu toată lumea și că, în general, era un tip destul de de treabă. În plus, obișnuia să taie carnea afară, pe un butuc, pentru a le arăta clienților cât de proaspătă este marfa sa.

El a murit, cu aproximație, în anul 1900, însă a lăsat în urma sa o adevărată legendă urbană, locul purtându-i numele chiar și acum. În mod evident, halele acelea ar fi trebuit să fie acum muzeu.

Ce s-a întâmplat peste cu numele lui Matache

Imediat după Revoluție, o companie românească producătoare de mezeluri i-a preluat numele, ceea ce a dus la popularizarea acestui „brand” și peste ani. De-ar fi știut Matache că peste ani și ani numele lui va fi, în continuare, „viu”.

Prăvălia lui Matache a avut parte de mai multe modificări în ani, până când a ajuns sub forma pe care o puteai admira până când, în 2013, a fost demolată sub mandatul primarului Sorin Oprescu.

Prima dată a fost restaurată în anul 1948. Înainte, această hală arăta destul sărăcăcios, fiind construită din lemn și tablă, după cum poți observa în a doua fotografie a acestui articol.

Potrivit observatorulurban.ro, proiectul Halei Matache Măcelaru a fost realizat de Serviciul Tehnic al Comunei în 1886, iar un mai târziu s-au dat în folosinţă două module din cinci proiectate.

Pe restul suprafeţei alocate halei funcţionau în 1898 tarabe cu produse agro-alimentare. Tot atunci începe procesul de reavizare a realizării celorlalte trei module. În 1899 cele trei module sunt executate după proiectul iniţial cu o singură modificare, şi-anume profilul şanţurilor”.

În perioada interbelică, corpurilor de înălțime mică, dar şi cel central cu mezorelief din faţada principală au fost lipite. S-a păstrat, totuși, structura metalică până în ziua demolării.