Locul din România unde nostalgia, tristețea și fericirea fac „casă bună”. Istoria Garii de Nord, de la o simplă gară de tranzit, la cea mai importantă din țara noastră

Locul din România unde nostalgia, tristețea și fericirea fac „casă bună”. Istoria Garii de Nord, de la o simplă gară de tranzit, la cea mai importantă din țara noastră

Gara de Nord din București este locul unde cu toții avem măcar o amintire. Dacă ar putea vorbi, pereții și peroanele acestei gări ar putea spune multe povești: unele triste, altele pline de fericire, însă niciodată banale, toate pline de nostalgia revederii, ori de tristețea despărțirii.

gara-de-nord-istorie-foto-iulia-kelt (1)
Peronul Gării de Nord, în 2022

Gara de Nord, de la o gară banală, la cea mai importantă din țara noastră

Cu toate că, în zilele noastre, Gara de Nord îți dă un sentiment de uitare și, deopotrivă, de delăsare, ea nu a fost așa mereu. Construcția impresionantă a rămas, în mare măsură, în picioare, dar asta se mai vede numai dacă ai timp să te uiți la detaliile care stau ascunse printre magazine, chioșcuri, restaurante și măsuțe ambulante cu de toate. Problema este că, trebuie să recunoști, atunci când te afli aici, ești mereu pe fugă.

În mod evident, s-ar putea investi mult mai mult în Gara de Nord. Fiecare politician care a trecut, de-a lungul timpului, pe la Ministerul Transporturilor a promis asta. Multe promisiune, prea puține fapte.

Ca să înțelegi mai bine de ce este nevoie ca Gara de Nord a Capitalei să primească atenția de care are nevoie, te invităm să facem o excursie în trecut.

Practic, istoria modernă a căilor ferate române începe în anul 1865, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza ia decizia de a concesiona linia București-Giurgiu. Face asta dând-o unei companii engleze, iar așa ia naștere gara de călători București Filaret, în 1869.

Totuși, Gara de Nord își începe timid povestea în anul 1868, odată cu contruirea liniilor Roman-Tecuci-Galaţi, cu ramura Tecuci-Bărlad şi Bucureşti-Craiova-Varciorova şi în doi ani Galaţi-Buzău şi Ploieşti-Bucureşti. De toate acestea avea să se ocupe H.B Strousberg.

În 1888, Gara de Nord își primește numele pe care îl poartă și în ziua de astăzi, în urma unei reabilitări masive. Era nevoie de așa ceva, întrucât, într-o primă instanță, ea fusese gândită ca o simplă gară de tranzit, nu neaparat un nod feroviar.

Fluxul mare de călători, din acea perioadă, a decis modernizări pe bandă rulantă, în ani adăugându-se și o hală metalică. La vremea respectivă, clădirea era formată din pavilionul central, însă și din cele două turnuri pe care le poți vedea și astăzi, dacă ajungi sau pleci din Gara de Nord.

În acea perioada, gara era situată la marginea orașului, iar terenul de sub ea aparținea lui Dinicu Golescu.

gara-de-nord-1872
Gara de Nord – fotografie de arhivă (1872) – în imagine se poate vedea inclusiv hala metalică

Eșecul unei gări, norocul alteia

Încă nehotărâte ce să facă, autoritățile române de la acea vreme „aruncă cu zarul” și decid să construiască, în 1892, o gară centrală pe terenul unde se află astăzi Opera Română. Însă cum socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, proprietarii terenului refuză să negocieze, astfel că planurile inițiale pică. Adevărul este că nici Primul Război Mondial nu ajutat prea mult această cauză.

Puși în fața eșecului, oamenii din administrație decid să se concentreze pe încă o reamenajare a Gării de Nord, în anul 1930. În urma reabilitării, gara primește 16 linii de peron. În plus, sub „bagheta” arhitectului Victor Ștefănescu, se construiește inclusiv frontonul principal. La ordinului primarului Alexandru Donescu, cârciumile de pe Calea Griviței sunt demolate și apare bulevardul Gheorghe Duca.

În definitiv, se poate spune că aceasta a fost ultima revonare masivă a gării, de atunci, orice reabilitare fiind de suprafață, mai mult de ochii lumii.

Ce-i drept, întru corectitudinea faptelor expuse, trebuie menționat că regimul comunist a adăugat, în 1987, gurile de metrou care pornesc de la Gara de Nord.

În concluzie, Gara de Nord nu a fost gândită, încă de la început, a fi cea mai importantă gară din Capitală, ori din țară. Totul a venit natural, viitorul fiind trasat de neînțelegeri, dar și de Primul Război Mondial.

Ne întoarcem în prezent când, pe lângă murdăria pe care o poți găsi peste tot, se poate remarca o mică investiție modernă: trenurile care merg spre Aeroportul Otopeni.

Acesta este exact motivul pentru care această gară ar trebui să fie privită cu mai mult interes de instituțiile statului. Istoria, dar și poziționarea o fac de neînlocuit.

08:08 / 22.10.2022