De ce antidepresivele acționează lent. Ce au descoperit oamenii de știință, legătura cu activitatea creierului
Antidepresivele sunt medicamente esențiale în tratamentul persoanelor care suferă de depresie. Dar, de multe ori, ele își fac simțit efectul după o perioadă de timp, vreme în care pacienții simt că starea lor este fără soluție. Un studiu recent a descoperit motivul din spatele acestei acțiuni lente a acestor medicamente speciale.
Ce trebuie să știe persoanele cu depresie
Antidepresivele sunt, adesea, singura speranță a oamenilor ce suferă de depresie cronică. Dar pentru oamenii de știință era încă un mister de ce acțiunea lor se produce atât de lent, în raport cu așteptările pacienților. Un nou studiu a reușit să demonstreze că cea mai prescrisă clasă de antidepresive crește conexiunile din creierul uman.
Descoperirea oferă o explicație biologică plauzibilă pentru răspunsul întârziat al medicamentelor la tratament și ar putea ajuta la dezvoltarea de noi tratamente țintite.
Citește și: Cum te vindecă natura, dacă îi dai o șansă: ce au descoperit oamenii de știință
Nu a fost clar de ce durează atât de mult – de obicei câteva săptămâni – pentru ca inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) să obțină beneficii vizibile. Înțelegerea întârzierii ar putea ajuta medicii să încurajeze pacienții să continue tratamentul și să ofere speranță milioanelor de persoane afectati de depresie.
În primul studiu uman de acest gen, o echipă de cercetători a măsurat modificările fizice ale conexiunilor neuronale (sinapsele) după tratamentul cu ISRS la adulți sănătoși, potrivit sciencealert.com.
De ce antidepresivele acționează lent
„Am descoperit că, la cei care au luat ISRS, de-a lungul timpului, a existat o creștere treptată a sinapselor din neocortex și hipocampusul creierului”, a spus neurologul Gitte Knudsen, de la Spitalul Universitar Copenhaga din Danemarca.
O creștere la nivel cerebral a serotoninei este responsabilă pentru efectele de stimulare a stării de spirit ale ISRS. Din păcate, procesul nu funcționează pentru toată lumea, iar oamenii de știință nu cunosc încă mecanismul precis de acțiune.
Citește și: Cele mai grave tipuri de depresie ar putea fi tratate cu acest medicament
S-a emis ipoteza că ISRS crește plasticitatea sinaptică în creierul uman. Se crede că această capacitate a sinapselor de a se întări sau slăbi în timp este importantă pentru învățare, memorie și reglarea dispoziției.
Pentru a testa ipoteza, a fost efectuat un studiu pe 32 de adulți fără antecedente de depresie. Participanții au fost desemnați aleatoriu să ia doze zilnice de 20 de miligrame, fie de escitalopram (un ISRS) – cunoscut și ca Cipralex sau Lenuxin – fie un placebo, timp de până la 5 săptămâni.
Cercetătorii au folosit tomografia cu emisie de pozitroni (PET) pentru a măsura nivelurile cerebrale ale unei proteine numită glicoproteina 2A a veziculelor sinaptice (SV2A). Nivelul proteinei SV2A din creier indică prezența sinapselor. Niveluri mai înalte într-o zonă specifică înseamnă o densitate mai mare a sinapselor în acea regiune.
Ce au descoperit cercetătorii
Scanările au evidențiat diferențe semnificative între grupurile de participanți la studiu în progresia densității sinaptice. Persoanele care au luat escitalopram au prezentat niveluri mai ridicate de SV2A în neocortex și hipocamp, comparativ cu cei care au luat un placebo.
Neocortexul, care ocupă aproximativ jumătate din volumul creierului nostru, este o structură complicată, responsabilă pentru procese mentale de nivel superior, cum ar fi emoția, percepția senzorială și cunoașterea.
Cei care au luat escitalopram au prezentat creșteri mai mici ale nivelurilor de SV2A în hipocamp, o zonă profundă din creierul nostru, care ne ajută să ne amintim și să învățăm.
„Rezultatele indică faptul că ISRS cresc densitatea sinaptică in zonele creierului implicate în mod critic în depresie”, a explicat Knudsen.
„Acest lucru ar indica într-un fel că densitatea sinaptică din creier poate fi implicată în modul în care funcționează antidepresivle respective, ceea ce ne-ar oferi o țintă pentru dezvoltarea de noi medicamente împotriva depresiei”, a adăugat omul de știință.
Un amănunt foarte important este faptul că a durat ceva timp pentru ca aceste diferențe să apară. Astfel, nu au existat diferențe semnificative în densitatea SV2A între grupurile cu escitalopram și placebo, după o perioadă medie de 29 de zile.