Dacă nu reții figurile colegilor de muncă, s-ar putea să suferi de această afecțiune: explicația oamenilor de știință

În cazul în care ți se întâmplă des să nu reții figurile oamenilor, având tendința să-i încurci între ei, s-ar putea să suferi de o anumită afecțiune care este cunoscută sub numele de prosopagnozie.

Un nou studiu sugerează că numărul persoanelor care au așa ceva poate fi mai mare decât s-a crezut anterior.

„Poate fi cauzată de o leziune cerebrală a regiunilor occipitale sau temporale, denumită prosopagnozie dobândită, care afectează una din 30.000 de persoane din Statele Unite”, a declarat Joseph DeGutis, profesor asociat de psihiatrie la Harvard Medical School la VA Boston, pentru Harvard Medicine News.

Studiul a arătat că această afecțiune este mai comună decât se credea

Studiul a implicat peste 3.000 de participanți care au luat parte la un chestionar și la două teste obiective.

În primul rând, au fost întrebați despre orice dificultăți pe care le-ar putea întâmpina în recunoașterea fețelor în viața lor de zi cu zi.

Apoi, în cadrul testelor, cercetătorii au investigat cât de greu este pentru subiecți să rețină fețe noi sau să recunoască fețe celebre.

În general, puțin peste 100 dintre participanți s-au dovedit a avea o formă a acestei afecțiuni: rezultatele au arătat că 31 de persoane, din totalul de 3.341, au demonstrat prosopagnozie „majoră”, în timp ce alți 72 o formă ceva mai ușoară.

„Majoritatea cercetătorilor au folosit criterii de diagnostic stricte și multor persoane cu probleme semnificative de recunoaștere a fețelor, în viața de zi cu zi, li s-a spus în mod eronat că nu au prosopagnozie”, a remarcat DeGutis.

„Extinderea diagnosticului este importantă, deoarece știind că există dovezi obiective reale de prosopagnozie, chiar și o formă ușoară, te poate ajuta să iei măsuri pentru a reduce impactul negativ asupra vieții de zi cu zi”, s-a menționat, de asemenea.

O astfel de mișcare ar putea avea implicații profunde pentru cei afectați. Dovezile sugerează că formele mai ușoare răspund mai bine la anumite tratamente, cum ar fi antrenamentul cognitiv, decât cazurile mai severe, a explicat DeGutis, iar astfel extinderea criteriilor de diagnosticare ar putea permite multor oameni să preia controlul asupra stării lor.