„Cum te-ai dus tu, Ţepeş doamne?” Un personaj „chinuit“ în filmul românesc, „un laş, care se sperie şi fuge“ dar interpretat unic de Ştefan Sileanu

Vlad Țepeș este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați voievozi români din toate timpurile. De fapt, s-ar putea spune că este, de departe, cel mai cunoscut din punct de vedere internațional, iar acest lucru i se datorează scriitorului Bram Stoker, cel care a crezut de cuviință să pună semnul egal între acesta și vampirul Dracula.

Evident, de atunci, marketingul de țară a încercat, așa cum s-a priceput mai bine, să profite de reclama făcută de scriitorul irlandez, metamorfozând Castelul Bran într-o atracție turistică mai mult sau mai puțin desuetă și/sau comercială.

Filmul Vlad Țepeș, aspru criticat la vremea lui

Totuși, înaintea „comercializării” Castelului Bran au existat filmele românești care au pus emfază parțial pe istorie, parțial pe reinterpretare artistică, după cum a crezut-o fiecare de cuviință. Ele, filmele, l-au creat pe Vlad Țepeș, personajul de film, cel aprig contestat de anumiți critici.

„Dacă cineva ar fi intenţionat să parodieze acest scenariu, prin golire de conţinut şi aglomerare de ilogisme, mă îndoiesc că ar fi izbutit mai bine. Este ciudat că un om, care se pretinde profesionist, evită să poarte cu scenaristul filmului ce urmează să-l facă, sau cu colaboratorii săi din echipa de filmare, măcar o singură discuţie asupra modului în care doreşte să realizeze filmul.

Este de-a dreptul descalificant pentru acelaşi profesionist când îşi împinge lipsa de responsabilitate până acolo încât să filmeze fără actorii respectivi, umplând cadrul cu cine se nimereşte, ca în secvenţa «ostaticii», sau fără recuzita necesară, ca în secvenţa «iarmarocul», operaţiune care a răsturnat cu 180 de grade sensurile secvenţelor respective. S-a ajuns astfel la o gravă eroare ideologică.

Vlad Ţepeş apare ca un laş, care se sperie şi fuge din faţa turcilor, întreg programul său prefăcându-se într-o farsă sinistră”, scria Mircea Mohor într-un memoriu adresa Casei de Filme nr. 5 la 3 mai 1978, potrivit Adevărul.

Acest memoriu se referea la filmul Vlad Țepeș, din 1979, cel care, conform multor păreri ale vremii, ar fi fost realizat haotic, fără pic de organizare, marcat e un război al orgoliilor între scenaristul Mircea Mohor și regizorul Doru Năstase.

Ștefan Sileanu, actorul care va fi mereu ținut minte pentru intepretarea rolului lui Vlad Țepeș

În amintirea cinefililor adevărați, Ştefan Sileanu va rămâne nemuritor pentru ,,Vlad Ţepeş“ (1979), în regia lui Doru Năstase, iar asta în ciuda controverselor din jurul peliculei, în sine. Sileanu și-a făcut rolul absolut impecabil, iar acest amănunt nu poate fi anulat de absolut nimeni și nimic.

„Am jucat acest rol vreo doi ani, deci mi-era oarecum apropiat. În 1977, se împlinea un secol de la Războiul de Independenţă. Se realiza un serial de televiziune despre acele evenimente.

Filmam pe undeva prin Dobrogea, eram călare pe un cal superb, aveam barbă neagră. Doru Năstase mi-a spus atunci: «Măi, Ştefane, ce-ar fi să încercăm noi o nebunie?! Dar trebuie să-ţi dai jos barba». Mi-a explicat că este vorba de nişte probe la filmul «Vlad Ţepeş», filmul pe care îl pregătea“, a relatat actorul, în interviul pentru Jurnal spiritual, realizat de Loreta Popa.

Totuși, Ştefan Sileanu a mai jucat în multe alte filme semnate de regizorii Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Iulian Mihu, Manole Marcus sau chiar Nae Caranfil.

Printre cele mai cunoscute se numără:

• Cîntecele mării (1971)
• Prin cenușa imperiului (1976)
• Buzduganul cu trei peceți (1977)
• Războiul Independenței (serial TV, 1977)
• Vlad Țepeș (1979)
• Stop cadru la masă (1980)
• Am fost șaisprezece (1980)
• Burebista (1980)
• Punga cu libelule (1981)
• Înghițitorul de săbii (1982)
• Un echipaj pentru Singapore (1982)
• Vreau să știu de ce am aripi (1984)
• Raliul (1984)
• Adela (1985)
• Duminică în familie (1988)
• Chirița în Iași (1988)
• Marea sfidare (1990)
• Șobolanii roșii (1991)
• Trandafirul și coroana (teatru TV, 1991)
• E pericoloso sporgersi (1993)
• Privește înainte cu mînie (1993)
• Crucea de piatră (1994)
• Somnul insulei (1994)
• Craii de Curtea Veche (1996)
• Scrisorile prietenului (1997)
• Păcală se întoarce (2006)

Ștefan Sileanu a decedat în data de 28 martie 2020, la vârsta de 80 de ani, în urma unui infarct.