Coeficientul de inteligență și legătura neașteptată cu copilăria: Ce au arătat rezultatele studiului făcut în România
Coeficientul de inteligență (IQ) prezintă o conexiune surprinzătoare cu tipul de creștere, de educație pe care îl avem în perioada copilăriei. Aceasta este concluzia unui studiu ce s-a întins pe mai multe decenii și a fost efectuat pe copii adoptați sau instituționalizați din România.
Coeficientul de inteligență și legătura neașteptată cu copilăria
Cercetători din SUA și Germania au mers pe urmele unui studiu anterior făcut în România, pentru a demonstra, pentru prima oară, că modul în care un copil e crescut influențează capacitatea creierului în anii ce urmează în viață.
Faimosul studiu, numit Bucharest Early Intervention Project (BEIP), a debutat la începutul anilor 2000 și a urmărit dezvoltarea cognitivă a copiilor abandonați din România.
Comparând capacitățile intelectuale ale micuților adoptați și instituționalizați cu ale celor care au crescut în propria familie, oamenii de știință au descoperit că cei instituționalizați aveau un coeficient de inteligență relativ mai mic la vârsta de 18 ani.
În studiul recent, experții au găsit, în datele mai vechii cercetări, o relație între tiparul undelor cerebrale și scorurile IQ.
„Aceste descoperiri demonstrează că schimbările induse de experiențe în activitatea cerebrală timpurie au un impact profund asupra dezvoltării cognitive pe termen lung, evidențiind importanța intervenției timpurii pentru promovarea unui mediu sănătos de creștere a copiilor, în detrimentul unuia nociv”, au scris cercetătorii, potrivit Science Alert.
Ce au arătat rezultatele studiului făcut în România
La ora actuală, modul în care creierul unei persoane funcționează în perioadele de repaus se crede că rămâne relativ stabil de-a lungul maturității, chiar dacă abilitățile creierului fluctuează odată cu vârsta. În ce fel această activitate din repaus se dezvoltă în copilărie este, deocamdată, mai puțin înțeles..
Pe măsură ce un copil obișnuit crește din copilărie până la vârsta de 10 ani, activitatea cerebrală în repaus este de obicei semnalizată fie prin mai puține frecvențe joase, sau lente, fie prin fluctuații de frecvență mai înaltă, sau rapidă.
Undele cerebrale mai lente din timpul repausului tind să fie asociate cu întreruperea conexiunilor neuronale ce nu sunt necesare, ceea ce face creierul mai eficient când îndeplinește sarcini mentale active.
Acesta este un pas major în rafinarea dezvoltării cognitive a copilului, dar dacă se manifestă prea mult sau pentru prea mult timp, poate deveni dăunătoare.
Dacă un copil mic nu primește suficient suport emoțional sau stimulare cognitivă, dovezile arată că acest lucru poate afecta dezvoltarea neurocognitivă, posibil prin influența asupra „tăierilor” neuronale ce nu sunt necesare.
Actualul studiu, publicat în Developmental Cognitive Neuroscience și condus de cercetători de la Universitatea din Maryland, susține această idee.
O evaluare a IQ-ului a 202 de tineri de 18 ani inclusă în studiul făcut în București a arătat că cei cu scoruri mai scăzute de IQ au avut tendința de a avea o activitate cerebrală mai lentă în copilărie. Cauza ar putea fi, conform acelui studiu, efectele creșterii în plasament ori în orfelinate.
Cercetătorii afirmă că, de asemenea, „corelarea majoră” între factorii menționați, pe care au identificat-o, este „în mod special izbitoare”, dat fiind timpul lung trecut între măsurătorile efectuate, numărul de persoane analizate și factorii de mediu care au putut influența dezvoltarea cognitivă în primii ani de viață.