Cercetătorii au identificat trei castre romane în deșertul Arabiei, cu ajutorul Google Earth: ce secrete ascund taberele fortificate romane

Arheologii au identificat trei tabere fortificate romane în nordul Arabiei.

Școala de arheologie de la Universitatea din Oxford a făcut descoperirea într-un proiect de teledetecție, folosind imagini din satelit, conform BBC. Sursa a spus că ar putea fi dovada unei „campanii militare fără documente” în sud-estul Iordaniei, în Arabia Saudită.

Dr Michael Fradley, care a condus cercetarea, a spus: „Suntem aproape siguri că au fost construite de armata romană”. În raportul, publicat în revista Antiquity, el a explicat că concluzia sa se bazează pe „forma tipică a cărților de joc a incintelor cu intrări opuse, de-a lungul fiecărei părți”.

Taberele romane foarte bine conservate au fost descoperite cu ajutorul Google Earth

Dr. Fradley a adăugat că tabăra cea mai vestică era semnificativ mai mare decât cele două tabere de la est. Echipa de cercetare consideră că acestea ar fi putut fi parte dintr-o campanie militară romană nedescoperită anterior „legată de preluarea de către romani a Regatului Nabatean în anul 106 d.Hr., o civilizație centrată pe orașul renumit Petra, situat în Iordania”.

Dr. Mike Bishop de la universitate, un expert în armata romană, a spus că taberele sunt o „nouă descoperire spectaculoasă” și o nouă perspectivă importantă asupra campaniei romane din Arabia.

„Fortărețele romane arată cum Roma deținea o provincie, dar taberele temporare dezvăluie cum au dobândit-o, în primul rând”, a explicat el.

Dr. Fradley a adăugat un lucru important: conservarea taberelor a fost „remarcabilă”, mai ales că acestea ar fi fost folosite doar pentru câteva zile sau săptămâni. Cu toate astea, arheologii încă trebuie să confirme data exactă a taberelor, prin investigații pe teren, au spus cercetătorii.

Cercetătorii sugerează că taberele ar fi fost construite de armată pe post de baze temporare pentru soldați în timp ce aceștia mărșăluiau în campanie.

„Nivelul de conservare al taberelor este într-adevăr remarcabil, mai ales că este posibil să fi fost folosite doar câteva zile sau săptămâni. Ei au mers de-a lungul unei rute periferice a caravanelor care lega Bayir de Dumat al-Jandal. Acest lucru sugerează o strategie de a ocoli traseul mai frecventat, mai jos de Wadi Sirhan, adăugând un element de surpriză atacului”, a precizat Fradley.

Deoarece distanța dintre fiecare tabără este de 37 – 44 de kilometri, cercetătorii bănuiesc că această distanță era prea mare pentru a fi traversată de infanterie într-o singură zi. Prin urmare, ei sugerează că taberele au fost construite de o unitate de cavalerie care putea să parcurgă un asemenea teren sterp într-o singură zi, eventual pe cămile.

Pe baza distanței dintre tabere se estimează, de asemenea, că o altă tabără ar fi putut fi situată mai la vest, în zona viitorului fort omeiad și a stației de alimentare cu apă de la Bayir.

Potrivit studiului, taberele recent descoperite se află în linie dreaptă spre Dumat al-Jandal, în ceea ce este în prezent Arabia Saudită, dar care era la acea vreme o așezare în estul Regatului Nabateean.

Conform cercetătorilor, descoperirile sugerează că Roma a trebuit să forțeze preluarea acestuia, în timp ce istoria romană susține că transferul de putere a fost un eveniment pașnic, la sfârșitul domniei ultimului rege nabateean.

De asemenea, rămășițele unei așezări romane inundate au reapărut la suprafață, anul trecut, după ce o secetă prelungită în Spania a făcut ca nivelul apei să scadă. Iată ce descoperiri arheologice au ieșit la iveală. Cunoscută sub numele de Aquis Querquennis, tabăra a fost inundată în 1948 pentru a crea rezervorul As Conchas. De obicei, părți ale așezării pot fi văzute sporadic pe tot parcursul anului, pe măsură ce nivelul apei crește sau scade, conform Metro.co.uk.

Dar, după cea mai gravă secetă a țării din ultimele decenii, toate vestigiile arheologice sunt acum vizibile. Se crede că așezarea romană a fost construită în anul 75 d.Hr., înainte de a fi abandonată în jurul anului 120 d.Hr. A fost folosită ca fort temporar și fortificații militare, în timp ce romanii construiau drumul Via Nova din apropiere.