Cel mai mare jaf feroviar din toate timpurile: Cum s-a întâmplat, cât s-a furat

În data de 8 august 1963, 15 bărbați au jefuit un tren poștal care trecea printr-un mic oraș englezesc, iar întâmplarea a fost consemnată de istorie ca fiind cel mai mare jaf feroviar din toate timpurile.

În dimineața zilei de 8 august 1963, un tren poștal britanic care călătorea din Scoția spre Anglia s-a oprit brusc la un semnal roșu, într-un sătuc.

În momentul în care unul dintre mecanicii trenului a ieșit să investigheze problema, 15 bărbați mascați l-au atacat și au preluat controlul trenului. Ei au deschis vagonul și au furat 2,6 milioane de lire sterline, echivalentul a 58 de milioane de dolari astăzi

Noaptea în care s-a întâmplat cel mai mare jaf feroviar din istorie

În jurul orei 3 dimineața, pe 8 august, un tren poștal britanic care călătorește de la Glasgow la Londra s-a oprit la un semnal roșu lângă Cheddington, Anglia.

Mecanicul trenului, David Whitby, a sărit din locomotivă pentru a investiga situația. Când s-a apropiat, a observat o mănușă de piele de care era agățat dispozitiv bizar și o baterie de șase volți.

Whitby a mers să sune la linia de cale ferată pentru a afla care este problema, dar a observat că liniile telefonice erau întrerupte. Confuz, el a vrut să se întoarcă în tren, dar a fost oprit de o mână care l-a prins de braț.

„Dacă strigi, te voi omorî!”, i-ar fi spus cineva, potrivit revistei Smithsonian.

Mai mulți bărbați mascați au ieșit apoi din umbră, însoțindu-l pe Whitby înapoi la locomotivă, unde aștepta colegul său, Jack Mills.

Bărbații mascați s-au repezit în locomotivă cu o sticlă cu care i-au dat în cap lui Mills până când a rămas inconștient.

Cum au pus la cale jaful

După ce au preluat controlul vagonului principal, bărbații au desprins primele două vagoane de trenul de 12 vagoane.

Apoi și-au dat seama că au o problemă. Deși știau să opereze o locomotivă obișnuită, aceasta era mult mai complexă, așadar aveau nevoie de ajutorul lui Mills.

Așadar l-au trezit Mills din semiconștiență și l-au forțat să conducă trenul încă vreun kilometru. Acolo, mai mulți bărbați mascați îi așteptau.

Și mai mulți bărbați au ieșit din întuneric, folosind unelte de fier pentru a forța ușile celui de-al doilea vagon să se deschidă.

Așa au furat, în total, 120 de saci cu numerar din tren, pe care i-au mutat în trei vehicule, un camion militar și două Range Rover-uri.

Jaful nu a fost câtuși de puțin unul la voia întâmplării, ei știind exact că în acel tren urmau să fie foarte mulți bani.

La mai puțin de jumătate de oră după oprirea trenului, bărbații mascați s-au făcut cu cu 2,6 milioane de lire sterline. Mai târziu, un paznic care patrula în celelalte 10 vagoane încă staționare în Cheddington, și-a dat seama de gravitatea situației și a sunat la poliție.

Indiciul care a dus la prinderea făptașilor

Pentru autoritățile de la Scotland Yard, marele jaf de tren părea o fărădelege aproape imposibil de rezolvat. La urma urmei, bărbații purtaseră măști și, de față erau foarte puțini martori. Cu toate acestea, a existat un singur indiciu esențial.

Potrivit poliției britanice de transport, la părăsirea trenului, un bărbat mascat le-ar fi spus lucrătorilor din al doilea vagon să nu sune la poliție decât la 30 de minute după plecare. Acest lucru i-a făcut pe polițiști să creadă că hoții probabil aveau o ascunzătoare undeva în apropiere.

Imediat după marele jaf feroviar, autoritățile au început să cerceteze cartierele din împrejurimi, să studieze dosare despre infractori și să pună cap la cap informațiile pe care le aveau.

În mod evident, jefuitorii știau când va veni trenul, care vagon conținea sacii cu numerar, cât de puțină securitate era în tren și locul potrivit pentru a opri trenul, deci sigur trebuia să existe un informator de la poștă, implicat în poveste.

La câteva zile după jaf, un păstor care locuia la aproximativ 25 de kilometri de locul unde se întâmplase totul a sunat la poliție după ce a devenit suspicios în legătură cu ferma Leatherslade, din apropiere. Văzuse bărbați intrând și ieșind din casă la ore bizare, după jaf.

La intrarea în fermă, autoritățile au găsit 20 de saci goi pe jos. Vehiculele implicate în jaf erau acoperite, la rândul lor, undeva în curte.

În interiorul locuinței, polițiștii au găsit saci de dormit și mâncare, dar și niște jocuri de societate. Chiar dacă hoții au încercat să-și ștergă amprentele din casă, poliția a extras mai multe amprente de pe un joc de Monopoly și de pe o sticlă de ketchup.

Primul hoț reținut pentru jaf a fost Roger Cordrey, un florar din Bournemouth.

Imediat după asta, au fost capturați încă 12 tâlhari: Gordon Goody, Charlie Wilson, Roy James, John Daly, Brian Field, Leonard Field, John Wheater, Ronnie Biggs, Tommy Wisbey, Jim Hussey, William Boal și Bob Welch.

Ei au fost judecați în 1964 și toți au primit pedepse de 30 de ani de închisoare. Interesant este că instanța l-a achitat pe John Daly, invocând probe insuficiente.

Charles Wilson și Ronny Biggs au încercat și reușit să evadeze din închisoare. În cazul lui Wilson, asociații săi l-au ajutat să evadeze în Canada pentru o perioadă de timp, înainte ca autoritățile să-l localizeze și să-l extrădeze înapoi în Anglia.

Ronny Biggs a evadat în 1965, fugind în Franța, apoi în Australia și în cele din urmă în Brazilia. A reușit să se sustragă autorităților până în 2001 când, fiind bolnav și conștient că va fi arestat, s-a întors în Anglia pentru îngrijiri medicale și a fost băgat la închisoare.

Cu toate acestea, autoritățile nu l-au arestat pe șeful operațiunii decât la cinci ani de la comiterea jafului.

Bruce Reynolds a fost condamnat de un tribunal la zece ani de închisoare. Autoritățile nu cunosc nici în ziua de astăzi identitatea tuturor membrilor bandei.

Urmarea marelui jaf feroviar din 1963 este una tragică. Potrivit Buckinghamshire Live, Buster Edwards s-a sinucis în anii 1990, Charles Wilson a fost împușcat de un asasin în Spania, iar Brian Field a murit într-un accident de mașină împreună cu soția și copiii săi.

Pentru victimele Jack Mills și David Whitby, jaful a avut un impact de durată. Mills nu și-a revenit niciodată pe deplin, suferind de dureri de cap până la moartea sa, în 1970.

David Whitby, traumatizat de evenimente, a murit în urma unui atac de cord în 1972, la vârsta de 34 de ani.