Bizara poveste a femeii care a fost îngropată de vie, în 1915: ce s-a întâmplat cu Essie Dunbar

Essie Dunbar avea 30 de ani când a avut o criză epileptică care l-a lăsat convins pe medicul acesteia că a murit. Cu toate acestea, în momentul în care sora ei a sosit la înmormântare și a cerut să o vadă pentru ultima dată, lucrurile au luat o turnură ciudată.

Într-o vară fierbinte din Carolina de Sud, în anul 1915, Essie Dunbar, în vârstă de 30 de ani, „murea” în urma unei crize de epilepsie. Sau așa credea familia ei, cel puțin.

În consecință, au chemat un medic, care a confirmat că Dunbar nu mai este în viață. Familia a aranjat apoi o înmormântare, a pus-o pe Dunbar într-un sicriu de lemn și a invitat prietenii și familia să-i plângă moartea și, în cele din urmă, femeia a fost îngropată.

La cererea surorii lui Dunbar, care a sosit mai târziu la înmormântare, sicriul lui Dunbar a fost scos din nou din mormânt, astfel încât să o poată vedea pe Dunbar pentru ultima dată. Spre șocul profund al tuturor, Dunbar era în viață și zâmbea.

Essie Dunbar fusese îngropată de vie și a mai trăit încă 47 de ani după prima ei „moarte”, sau așa spune povestea.

„Moartea” din 1915 a lui Essie Dunbar

Nu se știu prea multe despre viața lui Essie Dunbar înainte de „moartea” ei, în 1915. Născută în 1885, Dunbar se pare că a trăit o existență liniștită în Carolina de Sud în primii 30 de ani din viața ei. Cea mai mare parte a familiei ei locuia în apropiere, deși Dunbar avea și o soră în orașul vecin.

În vara lui 1915, ea a suferit o criză de epilepsie și a leșinat instant. Familia ei a chemat un medic, pe dr. D.K. Briggs din Blackville, Carolina de Sud, pentru a o ajuta, dar părea că medicul a sosit prea târziu.

Cu inima zdrobită, familia lui Essie a început să planifice înmormântarea. Potrivit Buried Alive: The Terrifying History Of Our Most Primal Fear, de Jan Bondeson, ei au decis să organizeze înmormântarea a doua zi, la ora 11 dimineața, pentru a-i oferi timp surorii lui Dunbar să ajungă la slujba religioasă.

Așadar, în acea dimineață, Essie Dunbar a fost pusă într-un sicriu de lemn, iar trei predicatori au ținut slujba, ceea ce ar fi trebuit să-i dea sorei lui Dunbar suficient timp pentru a ajunge. Când slujba s-a terminat, iar sora femeii încă nu ajunsese, familia a decis să continue înmormântarea.

Au coborât sicriul lui Essie Dunbar în pământ și l-au acoperit. Dar povestea ei nu s-a terminat aici.

Învierea

La câteva minute după ce Essie Dunbar a fost înmormântată, sora ei sosea, în sfârșit. Ea i-a implorat pe predicatori să-i permită să-și vadă sora pentru ultima oară și aceștia au fost de acord să dezgroape sicriul care tocmai fusese îngropat.

În timp ce participanții la înmormântare priveau, sicriul proaspăt îngropat al lui Dunbar ce era dezgropat, capacul deșurubat și, ulterior, deschis, iar din acesta au răsunat brusc gâfâituri și strigăte.

Spre uimirea și groaza mulțimii, Essie Dunbar stătea în sicriul ei și, imediat ce a văzut-o, i-a zâmbit surorii ei.

Potrivit Buried Alive, cei trei preoți care țineau ceremonia „au căzut cu spatele în mormânt, cel mai scund suferind de trei coaste rupte, în timp ce ceilalți doi l-au călcat în picioare în efortul lor disperat de a ieși”.

Chiar și familia lui Dunbar s-a înspăimântat, deoarece credeau că femeia este o fantomă sau un fel de zombi trimis să-i terorizeze. Când a ieșit din sicriu și a încercat să vină spre ei, haosul s-a instalat de tot.

Evident, Essie Dunbar nu era o fantomă și nici zombi. Era doar o femeie de 30 de ani care avusese ghinionul de a fi îngropată de vie, dar și norocul de a fi dezgropată în timp util.

Viața după „moarte” a lui Essie Dunbar

Imediat după „înmormântarea” ei, Essie Dunbar s-a întors existența ei liniștită. În 1955, Augusta Chronicle raporta că femeia își petrecea zilele culegând bumbac.

„Dunbar are mulți prieteni astăzi”, a spus ziarului un medic local pe nume dr. O.D. Hammond, care l-a tratat pe unul dintre predicatorii răniți în timpul înmormântării lui Dunbar. „Ea primește lunar un cec consistent și își câștigă banii, de asemenea, din bumbac”.

De fapt, Dunbar a mai trăit zeci de ani de zile, după aceea. Ea a murit în data de 22 mai 1962, la Spitalul Barnwell County din Carolina de Sud. Ziarele locale au raportat moartea ei cu titlul: „O femeie din Carolina de Sud a avut parte de ultima înmormântare”.

Dar, deși Dunbar a devenit o legendă locală, devine dificil să discernem realitatea de ficțiune.

A fost Essie Dunbar cu adevărat îngropată de vie?

Încerând să verifice povestea lui Essie Dunbar, Snopes a stabilit că veridicitatea înmormântării premature a lui Dunbar a fost „nedovedită”.

Asta pentru că nu există relatări contemporane despre înmormântarea lui Dunbar, din 1915. În schimb, povestea pare să provină din cartea Buried Alive (publicată în 2001, la aproape 100 de ani de la eveniment) și din povești de la moartea  Briggs, din 1955.

Astfel, este posibil ca povestea lui Essie Dunbar să nu fie totalmente adevărată. Chiar și așa, nu trebuie să o excludem de tot din „cărți”, de vreme ce au existat și alte cazuri similare, de data aceasta dovedite.

Există cazul Octaviei Smith, spre exemplu, care a fost înmormântată în 1891, după ce a intrat în comă după moartea fiului ei. Abia după ce a fost îngropată, orășenii și-au dat seama că o boală ciudată le dădea târcoale, în care bolnavii păreau morți, dar se trezeau câteva zile mai târziu.

Octavia Smith nu a avut norocul lui Essie, întrucât nimeni nu și-a dat seama de asta la timp. Evident, femeia a avut parte de o moarte îngrozitoare.

Sicriul lui Smith a fost, ce-i drept, dezgropat, dar nu a mai putut fi salvată.

La dezgropare, s-a descoperit că, în încercarea de a ieși din sicriu, rupsese toată căptușeala interioară a sicriului și a murit cu unghiile însângerate și cu o expresie de groază înghețată pe față.

Ca atare, nu este surprinzător de ce povești precum cea a lui Essie Dunbar, sau orice altă relatare despre oameni îngropați de vii ne provoacă teamă absolută.