A pierit exact ca tatăl ei: drama prin care a trecut îndrăgita interpretă de muzică ușoară, Mălina Olinescu

Iubitorii muzicii ușoare românești își amintesc cu regret de cea care a fost Mălina Olinescu, una dintre cele mai calde voci din generația sa.

Din nefericire, destinul Mălinei Olinescu a fost unul scurt, viața acesteaia încheindu-se în cel mai tragic mod posibil.

Mălina Olinescu, predestinată să fie artistă

S-a născut în data de 29 ianuarie 1974, la București, și a murit pe 12 decembrie 2011, însă la decesul său vom reveni un pic mai târziu.

Ea a fost una dintre cele mai cunoscute și apreciate voci din muzica ușoară românească, provenind dintr-o familie de artiști.

La rândul său, Doina Spătaru, mama sa, este o cântăreață conoscută de muzică ușoară, dar și verișoara lui Dan Spătaru, cel din urmă decedând în anul 2004.

Nici tatăl Mălinei nu era străin de artă, Boris Olinescu fiind un actor din anii ’70.

Întocmai familiei sale, Mălina Olinescu a simțit foarte devreme chemarea muzicii, începând să cânte de la vârsta de 5 ani, ca mai apoi să participe la multe festivaluri de muzică pentru copii.

Imediat după 1993, an în care termina liceul, ea ajungea să interpreteze în diferite cluburi de nișă din București.

În 1995 își încerca norocul la Festivalul de muzică ușoară Aurelian Andreescu, secțiunea interpretare, primind premiul I.

În anul 1996 a fost aleasă pentru a face parte din „Școala Vedetelor”, un show de televiziune foarte apreciat și urmărit în acea perioadă, ceea ce o punea, oficial, „pe hartă”.

În același an participa la festivalul de la de la Mamaia, unde obținea premiul III la secțiunea „Interpretare”.

Perseverența avea să o ajute, de vreme ce, în 1997, în cadrul aceluiași festival, obținea premiul I la secțiunea „Șlagăre”, cu melodia „Mi-e dor de tine”, iar la câteva luni distanță premiul I pentru „Interpretare” la Cerbul de Aur.

De altfel, 1997 a fost un an al succesului pentru tânăra cântăreață, aceasta câștigând și premiul I la secțiunea „Interpretare” a Festivalului Cerbul de Aur.

În 1998, câștiga premiul al III-lea, împreună cu Adrian Despot, la secțiunea „Creație” a Festivalului Mamaia, cu piesa „Pot să zbor”.

Sfârșitul tragic al Mălinei Olinescu, identic cu cel al tatălui său

Mălina Olinescu a decedat în data de decembrie 2011, la vârsta de 37 de ani.

La vremea respectivă, s-a bănuit că declinul din cariera muzicală ar fi întristat-o suficient de mult, astfel că, într-o noapte fatidică, s-ar fi aruncat de la etajul șase al blocului în care locuia, repetând soarta tatălui ei care, la rândul său, s-a sinucis.

„Moartea numitei Olinescu Mălina a fost violentă. Ea a fost cauzată de hemoragia meningo-cerebrală, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, iradiată la bază, în condiţiile unui politraumatism cu multiple fracturi costale, de membre şi bazin şi rupturi viscerale.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin cădere de la alt nivel şi lovire de corp/ plan dur, posibil în condiţiile unei precipitări. Între leziunile traumatice şi cauza medicală a decesului există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Decesul poate data din 12.12.2011”, se arăta în raportul medico-legal.

Actele de cercetare penală au constatat că decesul Mălinei Olinescu nu a survenit în urma vreunui fapt penal, fiind declarat un act de sinucidere.

Mai mult, s-a zvonit că Mălina Olinescu ar fi suferit de depresie la vremea respectivă atât din cauza carierei, însă și a faptului că relația de iubire pe care o avea nu era întocmai una perfectă.

Călin Geambașu, fiul lui Petre Geambașu, dar și foarte bun pirieten al Mălinei Olinescu, a confirmat cea de-a doua ipoteză și a declarat că aceasta s-ar fi sinucis imediat după despărțirea de iubitul ei.

Ea a fost înhumată alături de tatăl ei, la Cimitirul Sfânta Vineri, din Capitală.