Un puzzle antic de 2.500 de ani și-ar fi putut găsi rezolvarea

Un puzzle antic vechi de 2.500 de ani ar putea să-și fi găsit rezolvarea după ce un doctorand consideră că a aplicat o soluție simplă. Află ce reprezintă acest puzzle și care ar fi explicația lui.

Numele lui era Pāṇini, iar cele 4.000 de sutre sau reguli gramaticale ale sale ar trebui să funcționeze ca un algoritm care poate genera cuvinte corecte din punct de vedere gramatical dintr-o bază și sufix. De secole, lingviștii au încercat să reconstruiască această „mașină de limbaj” folosind miile de pași descriși de Pāṇini în textul său legendar, Aṣṭādhyāyī. Și totuși nu a funcționat niciodată așa cum ar trebui.

Un doctorand la Universitatea din Cambridge, Rishi Rajpopat, crede că a rezolvat în sfârșit puzzle-ul antic, iar soluția sa este impresionant de simplă. Tot ceea ce face este să schimbe interpretarea unei „metareguli” subliniată de Pāṇini și funcționează de la sine, aproape fără excepții.

Inspirația i-a venit lui Rajpopat după nouă luni în care s-a încurcat în problema Pāṇini pentru teza de master la Cambridge. Dar apoi, supervizorul lui Rajpopat, un profesor de studii asiatice și Orientului Mijlociu la Universitatea din Cambridge pe nume Vincenzo Vergiani, i-a amintit de un principiu important de rezolvare a problemelor: „Dacă soluția este complicată, probabil că te înșeli”.

„Așa că am închis cărțile timp de o lună și m-am bucurat de vară, de înot, de ciclism, de gătit, de rugăciune și de meditație, Apoi, cu resentimente, m-am întors la muncă și, în câteva minute, pe măsură ce întorceam paginile, aceste tipare au început să apară și totul a început să aibă sens”, spune Rajpopat.

După doi ani și jumătate de muncă atentă, Rajpopat a explicat clar de ce motorul lui Pāṇini s-a oprit anterior la o răscruce lingvistică comună. Adesea, atunci când folosiți îndrumările gramaticale ale lui Pāṇini, două reguli vor intra în conflict și nu a fost niciodată clar care regulă ar trebui să câștige în cele din urmă.

Puzzle antic a cărui rezolvare ar putea fi găsită după 2.500 de ani

Rajpopat a rezolvat în esență în ce direcție ar trebui să se rotească comutatorul. În trecut, alți savanți au susținut că, dacă două reguli de putere egală se întâlnesc cap la cap, cea enumerată mai târziu în textul lui Pāṇini câștigă. Totuși, Rajpopat crede că aceasta este o interpretare incorectă a metaregula lui Pāṇini.

În schimb, lingvistul susține că, dacă două reguli sunt în contradicție, regula care se aplică în partea dreaptă a unui cuvânt (sufixul) ar trebui să depășească regulile care se aplică în partea stângă a unui cuvânt (rădăcina). Când Rajpopat a testat cuvintele sanscrite în această versiune a motorului, a funcționat producând cuvinte corecte din punct de vedere gramatical, aproape fără excepții.

Cuvântul „guru” este un bun exemplu. În propoziția „jñānaṁ dīyate guruṇā” („Cunoașterea este dată de guru”), există o regulă Pāṇini care se aplică la partea stângă a guru și o alta care se aplică la partea dreaptă. În interpretarea lui Rajpopat, partea dreaptă câștigă în cele din urmă, motiv pentru care sufixul cuvântului se schimbă în „guruṇā”, în timp ce tulpina cuvântului rămâne aceeași.

Cuvintele din unele reguli, de exemplu, pot aluneca uneori în următoarea regulă. Unii savanți sunt în discuție cu ideea de a numi regulile lui Pāṇini o mașină, dar Rajpopat susține în teza sa că „Pāṇini a intenționat ca Aṣṭādhyāyī să fie interpretat liniar și ca o mașină gramaticală închisă”.

Lucrările sale arată că mașina este autosuficientă și poate funcționa pe propriile metareguli, fără a fi nevoie ca oamenii de știință să adauge umplutură pentru excepții.

„Pāṇini avea o minte extraordinară și a construit o mașină inegalabilă în istoria omenirii”, spune Rajpopat, a cărui teză se intitulează În Pāṇini We Trust: Discovering the Algorithm for Rule Conflict Resolution in the Astādhyāyī’.

De ani de zile, oamenii de știință încearcă să creeze un program de calculator folosind regulile lui Pāṇini, dar cu puțin succes. Descoperirea lui Rajpopat ar putea fi cheia pentru ca aceste încercări să fie executate, în sfârșit. Sanscrita este limba sacră a hinduismului și are o rudă comună cu latina clasică.

Înțelegerea modului în care este structurat poate ajuta experții nu numai să citească documente istorice importante cu mai multă acuratețe și ar putea, de asemenea, să dezvăluie perspective cruciale asupra fundamentelor limbajului uman în sine. Teza lui Rajpapot este disponibilă online la Universitatea din Cambridge.