Spațiul cosmic: un fel de film horror în cea mai nouă înregistrare NASA

Horror cosmic Hi-Fi de care să te plângi. Echipa de socializare NASA Exoplanets a lansat recent o înregistrare audio a unei găuri negre, un corp cosmic ultradens rămas de la o stea prăbușită. Înțelepciunea convențională susține că undele sonore nu pot călători prin vidul spațiului, neavând mediu prin care să se deplaseze, dar postarea NASA menționează că grupurile de galaxii dense în gaze conțin de fapt suficientă materie pentru ca agenția să înregistreze sunete îndepărtate.

Rezultatul este incredibil de tulburător, un fel de cor gol de gemete eterice care se simte perfect ca acasă într-un fel de proiect horror experimental. Este un alt memento convingător că nu trebuie să apelezi la ficțiune pentru a găsi oroarea cosmică din cosmos.

Cea mai importantă concluzie este că jocurile video și vechile spectacole SF au avut dreptate tot timpul, iar chestiile SF de prestigiu din anii 2000 încoace, cu scene tăcute din spațiul cosmic, pot să se ducă la colț.

Jocurile au avut dreptate

În regulă, poate că băncile și kaboom-urile Trek și Battlestar Galactica nu rezistă controlului, dar spațiul tăcut al unui original SyFy Channel probabil că nu este chiar acolo. Miezul problemei ar putea fi că simțurile umane pur și simplu nu sunt decupate pentru vid la nici un nivel și tot ce avem este interpretare artistică.

NASA descrie înregistrarea găurii negre ca fiind „amplificată” și „mixată cu alte date”. Acest nivel de procesare nu este unic printre datele astronomice prezentate publicului⁠ – multe dintre cele mai emblematice imagini ale corpurilor cerești nu sunt chiar așa cum ar părea cu ochiul liber „privind pe fereastra unei nave spațiale în trecere”.

O paralelă utilă aici sunt imaginile iconice ale planetei Venus cu care ne-am obișnuit de-a lungul anilor. Globulele galbene învolburate sau peisajele infernale la care te poți gândi imediat sunt imagini compozite de culori false care combină spectrul vizual cu date ultraviolete sau infraroșii.

Acest lucru revine la acea idee de „groază cosmică” – nu ai nevoie de zei vechi, de cei deep ones sau de Howard Philips Lovecraft pentru a vedea că universul nostru este deja de necunoscut și ostil simțurilor noastre. Este nevoie de eforturi supraomenești de ingeniozitate științifică pentru a analiza cosmosul într-un mod pe care îl putem înțelege. Cu toate acestea, înregistrarea aceea cu gaura neagră sună ca un portal către iad sau ceva de genul ăsta.